Concurentii de pana acum ai lui Gica Popescu nu vor strange, la un loc, un sfert din voturile pe care le-a adunat stropitoarea profesionista Iacov, la precedentele alegeri pentru sefia FRF. Daca n-ar fi comici, nici n-ar merita inventariati.
Pe gargaragiul Puscas il imping de la spate datoriile si supararea ca l-a prins iarna fara cojoc.
Razvan Burleanu are o vrajeala de corporatist si o cunoastere a lumii pe masura. Principalul adversar al copilului crescut in balcon e unul care nu mai candideaza. Bravo, strategule! Il bombardezi pe Mircea Sandu si vrei sa te aleaga aia care l-au votat, din ’90 incoace! Asa va invata la team-buldingurile unde va aplaudati intre voi? „Sales manager Gogu plays a key role in our company si a vandut doua chiftele de plastic! Sa-l aplaudam!”. Cum era aia, ca am mai scris-o? „Am fost awardati si vom face pick-up-area soon!” Te awardeaza, Burleanule, vei incepe pick-up-area soon-soon, uite acusi, acusi!
Cu adevarat monumental este Sorin Raducanu. La sfarsitul anilor ’80, a fugit in RFG, dupa o jucatoare de tenis. Pe pragul apartamentului unde locuia iubirea lui, domnul candidat de azi a gasit o pereche de adidasi, numarul 45. Si-a sunat un prieten din tara. „Ba, putea sa-i creasca piciorul, in doua luni, de la 39 la 45?”. „Dom’le, nu prea!”. „Ahaaaa, inseamna ca o babardeste unul!”. V-am avertizat ca e ager. S-a prins.
Singurul adversar cat de cat periculos pentru Gica Popescu ar fi Vasile Avram. Inca merge pe blat — deformatie profesionala. Tusierul–gazdar, scolit de Securitate, reprezinta garda veche si poate aduna cateva zeci de voturi. Baietii din organizatia lui s-au infiltrat in toate tesuturile fotbalului si sunt mai discreti ca Loja Du Parfait Silence.