Poate ca au mai fost cazuri in care militia a convietuit aproape urban cu lumea artistica. In minte, insa, nu-mi vine decat seria „B.D.” realizata pe baza de dosare si umor.
Amintindu-mi ca detinutii politici erau obligati sa se caiasca in paginile imundei publicatii „Pentru Patrie”, in schimb oferindu-li-se posibilitatea de a ciuguli firimituri de paine neagra din troaca regimului de democratie populara, ma gandesc ca productia „B.D.” a fost un exemplu izolat. Bineinteles ca tovarasii au ghilotinat realitatea si in aceasta comedie, ca doar nu eram de capul nostru nici cand radeam. In „B.D. la munte si la mare”, Ion Fintesteanu interpreteaza un „dusman al poporului” fugit inainte de razboi. Personajul fusese botezat monsieur Vasilesco si il avea ca tutar pe Gogu Steriade, jucat de Dem Radulescu. Monsieur Vasilesco se intorsese in tarisoara prin ’70, facand pe nababul si oferind receptii in cinstea vechilor combatanti, pe care incerca sa-i atraga intr-o combinatie cu icoane. La finalul peliculei, eroica noastra militie l-a prins, normal. Povestea e putin (mai mult) altfel. Acel monsieur Vasilesco chiar a existat si i se spunea nea Pasi. Era un batranel cu vederi de dreapta. Adunase cheag in Occident, din afaceri cat de cat legale, si se dovedea un amfitrion perfect pentru romanii ajunsi in Vest. Fotbalistilor si artistilor le dadea mese, bani de buzunar, cadouri. Si pentru ca nu vedea nimic condamnabil in a smulge obiectele de cult din labele comunistilor, a pus la cale un mic trafic. Dar n-a luat o icoana, ci vreo 20. Si nu le-a furat, ci le-a cumparat de la tarani care nu stiau ce au in bordeie. Si nu i-au fost retinute decat vreo doua, fara a fi condamnat, ci pus sa suporte o amenda si niste mici atentii. In rest, propaganda.