Pe vremea lui Ceaușescu, dacă auzeai că unul e securist, te fereai de el. Astăzi, dacă auzi că un cunoscut de-al tău lucrează cu băieții, te rogi de el să te bage și pe tine în sistem. Dar existau și ciume mai mari decât securiștii. E vorba despre activiștii de partid. Securiștii, din anii ’70 încoace, nu erau (toți) tâmpiți. Activiștii de partid n-aveau nicio calitate, niciuna, niciuna, erau că niște burlane prin care se scurgea impostura.
De vreo trei-patru ani e o mândrie să fii activist. Avem activiști globaliști, activiști de mediu, activiști care combat discriminarea discriminând majoritățile, activiști care atacă medicii, activiști care propagă ateismul (pelerini atei!), activiști anti – oligarhi și activiști cu retard exploatat de alți activiști – cazul Greta Thunberg. Au apărut și activiștii care luptă împotriva gripei din China. Gripa spaniolă era mai talentată, i-a luat pe Klimt și pe Apollinaire. Mai sunt și activiștii care înjură comunismul, dar torpilează capitalul autohton. Pe bani mulți, ei fac o propagandă menită să-l distrugă pe compatriotul care vrea să se dezvolte. Un patron român are voie să posede o covrigărie sau o pensiune cu zece camere. Dar dacă vrea să deschidă un lanț de covrigării sau un hotel cu 200 de camere – „pac, îi dăm la cap, e hoț, la pârnaie cu el!”
Activistul este un gargaragiu de neînlocuit la toate întâlnirile inutile. Este parazitul care vrea să te ferească de paraziți, este o boală de om care minte că va însănătoși societatea. În timp, activistul se transformă în terorist ideologic. Despre activiștii de partid care au devenit bestii ale colectivizării știm din cărți – prea puțin din cartea de istorie. Astăzi, avem terorismul ecologist. În ultimii 15 ani am scris zeci de texte despre bagabonții care latră „ați aruncat pet-uri în păduri și le-am strâns noi, cu VOLUNTARIATUL!” Ce, mă? Voluntariat? Înainte îi zicea muncă patriotică și chiar era patriotică, fiindcă fugea lumea de ea. Voluntariatul e o harneală pe bani oengiști. Iar presa a popularizat impostura asta care se cheamă „Gratisul pe bani”.
În comunism trebuia să fim toți egali. În globalism trebuie să fim cât mai proști. Să nivelam inteligența și inițiativa personală la o altitudine cât mai joasă, tovarăși! Când văd că un un tânăr de 20 de ani e globalist, nu am nimic cu el. Îl înțeleg, și eu am fost jenibil la vârsta aia, și eu am fost în Piața Universității. Problema mea e când văd bărbosul decreștinat de 45 – 60 de ani, care lovește copiii cu trotinetă electrica, trage pe nas în Centrul Vechi, vorbește giboneza corporatistă și are tricou cu Steve Jobs.
Lev Tolstoi scria, în „Sonata Kreutzer, „Fii în pas cu vremurile, dar nu deveni sclavul lor!”. Am mai folosit citatul ăsta. Degeaba. O să vin azi, fără a-mi propune să conving pe cineva, cu un vers al lui Sting, din tinerețea noastră. Piesa e de la sfârșitul anilor ’80. În „English man in New York”, Sting are versul „Be yourself, no matter what they say.”
