Distracția sfârșitului de săptămână a produs-o, era normal, PLUSR. Această înjghebare politică e ca Iolanda Balaș -14 recorduri mondiale, ridicând, de la concurs la concurs, ștacheta cu un centimetru. PLUSR are capacitatea de a se autodepăși și de trei – patru ori pe zi, în ritm de antibiotic. Vă închipuiați că Vlad Voiculescu este veleitarul suprem? Nu este. Iulian Bulai, șeful Comisiei de Cultură din Camera Deputaților, l-a întrecut. Și îmi e mai drag Bulai decât Voiculescu, pentru că Bulai are candoarea salutului voios de pionier. Voiculescu e împroprietărit cu încrâncenarea celor care îl conduc să facă… Să facă bine, dar ce credeați?
Bulai a spus că Eminescu ar fi fost userist și ar fi desființat inspectoratele școlare. Eminescu e undeva pe liziera fluidă patriotism – naționalism. USR e pe liziera fluidă Gregorian Bivolaru – Cătălin Botezatu. Eminescu a fost inspector (revizor) școlar destituit din motive politice. Dar dacă Eminescu n-ar fi fost revizor școlar, literatura română nu l-ar fi descoperit și propulsat pe Ion Creangă. Dacă ar fi trăit azi, Eminescu n-ar fi fost userist. Ar fi fost interzis pe facebook. Eminescu a scris „Credință zugrăvește icoanele-n Biserici” și „cine combate Biserica Ortodoxă poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal, numai român nu e”. Mi-a plăcut că au avut păreri despre Eminescu și cretinii care încep fraza în română și o termină în engleză – „dacă așa vrei, you’re welcome!”
Ca să ne înțelegem: nu e vina lui Bulai. Vina îi aparține, o scriu abrupt și în relief, lui Traian Băsescu, pe care l-am votat eu în 2004. Agresiunea anticulturală a declanșat-o Băsescu. În 2009, Băsescu nu auzise de Mircea Cărtărescu. Pe Liiceanu și Patapievici i-a cunoscut datorită consilierei Adriana Săftoiu, o cucoană citită. Păcat că nu rămâne la citit. Ea mai și scrie. „Deșertul cultural” – sintagma dedicată perioadei comuniste – n-a existat până în ’90. Dar din 2005 încoace, cultura română a văzut mai mult nisip decât Lawrence al Arabiei.
Pot fi acuzat de multe, nu și de pesedism. În ’90 l-am votat pe Rațiu, în ’92 și ’96 am mers cu Constantinescu. Trebuie amintit, însă, că, în anii ’90, miniștri ai culturii au fost Andrei Pleșu (FSN), Marin Sorescu, Răzvan Theodorescu, pictorul Viorel Mărginean. La Teatrul Național, pe scaunul blazonat de Prințul Ghica, de I.L. Caragiale, de Liviu Rebreanu, au stat Fănuș Neagu și Dinu Săraru. Șeful comisiei de cultură din Parlament a fost (între 2000 și 2004) Adrian Păunescu. Nicolae Manolescu și Alexandru Paleologu erau senatori.
O să trec acum la un domeniu mai popular. Fotbalul. Aceeași situație înfloritoare din cultură. Adrian Bumbescu a fost amendat de FRF fiindcă a zis că federația a ajuns pe mâinile unor „ciudați.” Cu ce a greșit? Ce sunt niște oameni care conduc un fenomen, deși vin din afara fenomenului? Cei mai tineri știu doar că Bumbescu a câștigat, cu Steaua, Cupa Campionilor. Da, dar Bumbescu a fost campion al României cu trei echipe (Craiova, Dinamo, Steaua), a fost pe teren când Craiova și Dinamo au eliminat pe Leeds United și Inter Milano, a făcut cuplu de fundași centrali cu Ștefănescu, Dinu și Belodedici, a prins selecții în echipa națională avându-i concurenți pe post pe Sames, Tilihoi, Iorgulescu, Andone.
Useriștilor, bă, trotinetiștilor mici și degeaba! Credeți că v-ați fi născut fără noi? Credeți că ar fi existat vineri fără joi?
