A murit Romulus Vulpescu. Jurnalul National.ro, Antena 1.ro, Antena3.ro si alte site-uri de mare cultura au insotit stirea cu poza actorului Papil Panduru, partenerul de viata al regizoarei Catalina Buzoianu. Asadar, rafinatul poet si talmacitor al lui Villon a jucat in „Trandafirul galben”, cu Florin Piersic, alt hirsut.
Saracu’ Vulpescu, „uite” (tic verbal al ziaricilor de tabloid) cum il loveste presa tocmai cu un calambur al sau — „ma dau in stampe”. Bine ca nu a fost confundat cu Ionut Vulpescu, un tanar consilier al lui Iliescu Ion si bun gazetar sportiv. Pentru reporterizde, el e adevaratul Vulpescu. Recent, si-a adunat articolele intr-o carte si a fost prezenta la lansare toata cultura romana, de la Nicolae Manolescu la Buzura, de la maestrul Radu Cosasu la intelectuali teveristi de teapa apucatorului de casete Marian Olaianos. Ce cautau acesti domni la un loc? S-a reincarnat Eminescu in Ionut Vulpescu si s-au strans in jurul lui? Ma tem ca nu. Ionut Vulpescu e protejatul unui slinos combinagiu politic, Victor Opaschi. Daca va intereseaza sa aflati cine e Opaschi, cititi cartea „Intre linii”, a lui Eugen Mihaescu. Asa ca s-au adunat toti acolo la un maraton dupa burse, traduceri, functii, sinecuri. Apropierea de Iliescu Ion, cel mai mare criminal roman al secolului XX — e mult peste Ramaru, are vreo 1000 de morti intre 22-29 decembrie ’89 si alte cateva sute pe 14-15 iunie ’90 — reprezinta, in ochii mei, un stigmat pentru Ionut Vulpescu. La romani, insa, nimeni nu-i compromis definitiv. Am dreptate, domnule profesor Manolescu? Vreti sa mai ramaneti la Paris, pe banii UNESCO? Va intelegem, va intelegem.
Romulus Vulpescu a murit (si) de inima rea. Asta-vara isi pierduse unica fiica, pe Ioana. Am cunoscut-o, la Sinaia-Cumpatu. In astfel de momente, toata lumea scrie lucruri convenabile. Eu nu sunt genul. Tin minte ca, in livingul din Vila 2, o ascultam fascinat pe doamna Ileana Vulpescu, sotia poetului si autoarea romanului „Arta conversatiei”. In fiecare vara, cand ma duceam la bunicii din Constanta, reciteam „Arta conversatiei”. Dar la Cumpatu, noi, copiii (fetele scriitorilor Fanus Neagu, Mircea Micu si Gheorghe Pitut, baietii Luciei Hossu Longin, eu, fratele meu si Ionut Pitut), nu prea ne jucam cu Ioana.
Despre sotii Vulpescu am vorbit ieri, cu Floriana Jucan. Mi-a povestit ca a vrut sa le cumpere biblioteca, in schimbul unei sume importante. Desi situatia lor financiara era departe, foarte departe de a fi infloritoare, au refuzat-o pe inimoasa Floriana. Biblioteca familiei Vulpescu face mai mult decat toate anticariatele din Romania. Literatura franceza veche de pe peretii apartamentului lor i-ar imbogati si pe buchinistii de pe malurile Senei.