1. 34 de ani de la revoluție și al 35-lea în care îl omorâm pe Ceaușescu la televizor. În perioada 16-22 decembrie 2023, eroii noștri naționali și de consum au fost curierii. Ar trebui să li se dea decorații – „Eroi ai muncii capitaliste”. Inspirându-ne din vechile ierarhii, „Ordinul muncii clasa întâi” l-ar merita șoferii de uber și de taxi. Iar „Ordinul muncii clasa a doua” este pentru polițiștii de la rutieră, care au așteptat în birouri să treacă vremea până vor lua pensiile speciale și bine au făcut. Dacă ieșeau în intersecții, traficul n-ar mai fi fost bolnav. Ar fi fost în agonie. Să nu uităm nicicând să iubim semaforul! Digitalizarea a învins înainte să se nască. Primul semafor a apărut la Londra. În 1868.
2. Am lăudat-o și ieri pe doamna Blandiana. Chiar mi-a plăcut jurnalul dumneaei scris în perioada 1988 – 1989 și cu adăugiri și revizuiri (cred că 80% din carte) după 1990. Pe 21-22 decembrie 1988 (fix cu un an înainte de evenimente), doamna Blandiana a notat că ar fi dorit „să mi se asigure ritmic o sumă din care să pot trăi normal pentru a nu fi nevoită să pierd timpul gândindu-mă la nevoile zilnice, singura mea obligație rămânând aceea de a scrie.” După revoluție, doamna Blandiana a făcut paradă de anticomunism, dar voia să-i dea Statul bani ca să scrie. Pe aceeași pagină (202), doamna Blandiana se plânge că primea „doar 2000 de lei pe coală, când maximumul era de 3500 de lei”. Nu știu ce înțelege prin coală. O pagină simplă de carte, o pagină față-verso sau o coală tăiată în tipografie? Coala tipografică poate fi ciopârțită, în funcție de formatul și de grosimea cărții, în 8, în 16, în 32, în 64 și tot așa. E mult prea tehnică abordarea. Eu cred că se referea la o coală în sens clasic, adică față-verso. Sau doar față? Ce știu e că 2000 de lei (sau chiar mai jos) era un salariu minim. Oricum, a dus-o greu doamna Blandiana.
3. Vine Crăciunul, vreau să fiu mai bun. Dacă aș avea o singură felie de cozonac, aș împărți-o cu un frate ucrainean. Și pe urmă aș face un Pfizer mic, că e bun la casa omului. Dacă aș avea două felii de cozonac, aș rămâne nemâncat. O felie aș da-o din inimă unui ucrainean și pe cealaltă aș oferi-o din suflet doamnei Ursula. Dar pentru că voi avea mai mulți cozonaci îi voi mânca alături de familie, fiindcă nu voi ști cum să-i feliez. Sunt amnezic, am început să uit tabla împărțirii după rapelul care salvează vieți.