Elvetia-Romania 1-1 mi s-a parut echitabil.
Nici elvetienii, nici romanii nu sunt ceea ce se recomanda. Liderul lor de joc este un culturist kosovar pitic (Shaqiri), iar delegatia Romaniei nu contine nici un vorbitor de limba romana, desi Andrei Vochin si antrenorul secund Ionut Badea fac eforturi. Pe Ionut Badea l-am cunoscut, cu multi ani in urma. Iesea seara in oras cu Horia Georgescu, care pe atunci nu era sef al ANI.
Dupa ce s-au lasat Chivu si Radoi, iar Mutu isi inchipuia ca inca mai joaca, eu n-am mai crezut in nationala Romaniei. Chiar si atunci cand bate, se exprima artificial, la fel ca noua conducere a Federatiei. Apropo, nici nu mai am chef sa-l injur pe Ciurli Burli de la FRF, dupa ce Mititelu a devenit starostele fotbalului romanesc. Iar dupa plecarea lui Piturca (omul care ne-a calificat la acest Euro, obtinand doua victorii, in deplasare, in fata unor natiuni pe care n-am fost in stare sa le invingem acasa), prima reprezentativa a tarii mi-a devenit straina. Asta nu inseamna ca Iordanescu nu-i un antrenor bun. Si foarte respectat. Cand secunzii nu rad in spatele lui, jucatorii ii numara dezacordurile gramaticale. Dar obtine nea Puiu rezultate? Le obtine. Cu mijlocasi defensivi, carora noi le cerem posesie si constructie.
Nu stiu daca nationala noastra va ramane in Franta si dupa meciul cu Albania, dar imi pun ceva sperante in tinerii frumosi si liberi ai lui Iordanescu. Mari, mari sperante! Avea dreptate Paul Morand. „Viitorul tineretului e batranetea. Lumea-i o vale a plangerii, dar una foarte bine irigata”. Constatarea francezului care a cunoscut Romania e valabila si in politica. Unde vor ajunge biciclistii, oengistii si corporatistii lui Nicusor Dan? La Putere, la combinatii, la DNA!