600.000 de romani au intrat in somaj, in 2013. Copiii din orfelinate sunt subnutriti. Televiziile difuzeaza imagini din Case de batrani care arata ca niste lagare. Vreo doua milioane de oameni cu locuri de munca se bucura daca incaseaza leafa exact cum faceau in urma cu sapte-opt ani, cand luau o prima. In cateva orase si sectoare ale Capitalei (Ploiesti, Sectorul 2) s-au oprit gazele. Nefiind bani, pe marea cucerire numita Internet s-a reinventat trocul: un IPhone contra unui porc de 50-60 kg, un cuptor cu microunde egal un curcan, o masina de cusut pentru un cocos.
V-am prezentat stiri de ieri, ce definesc aceste zile in care traficam clisee despre idealurile revolutiei. Si despre generatiile de sacrificiu. Ce idealuri, care idealuri? M-am intersectat cu trei generatii, toate de sacrificiu. Ultimele doua au cunoscut plenar libertatea, adica dreptul de a se lamenta. Poti sa spui ce-ti lipseste, ca degeaba zici ce-ti doresti azi si maine. Aspiratia e tot retroactiva. Batranii regreta ca n-au murit la timp, tinerii si maturii ca nu s-au nascut in alta parte, iar copiii ar trebui sa invete ca ala care le trasmite „duceti-va in p… mamelor voastre” le vrea binele, le da adresa singurului loc unde le-a fost cald si aveau un viitor.
Mai taie din ele da-le dracu.