„Blocada”, de Pavel Chihaia, este un roman care are destinul trist al Regelui Mihai. A aparut in decembrie 1947. Autorul avea 25 de ani. Regele a abdicat pe 30 decembrie. Criticii kominternisti au facut praf „Blocada”.
La inceputul lui 1948 a fost data la topit. S-a reeditat imediat dupa revolutie, dar se racise, era considerata depasita, ca Regele. In cartea de evocari „Cand moare o epoca”, Dan Ciachir povesteste ca Pavel Chihaia era singurul scriitor roman de care se temea Petru Dumitriu. Tot Ciachir sustine ca „Blocada” ar fi schimbat literatura romana, daca era intampinata cum se cuvine. In anii ’50, Petru Dumitriu, Eugen Barbu si Marin Preda au asezat in pagina boierimea, mahalaua si taranimea, in capodoperele „Cronica de familie”, „Groapa” si „Morometii”. Inaintea lor, Pavel Chihaia a scris despre maretia si prabusirea unei lumi seducatoare si aspre. Lumea Constantei interbelice, aceasta „America romaneasca” (Petru Comarnescu, in prefata). Este lumea portului, o lume a complicitatilor, o lume macerata de o fascinatie triviala. Copertile romanului se deschid ca falcile eruptive ale marii si inghit tot, de la plutoanele de arbori minerali ale valurilor la soarele despotic al Dobrogei. E un roman despre bordeluri si contrabandisti, despre panda si disperare, despre himere si solzii unor vicii vechi.