Formidabil, formidabil! „Gazeta Sporturilor” a descoperit mormantul marelui fotbalist interbelic Baratky. Citez, infiorat spre ingrozit, dar citez: „«Familia Gheorghe». «Nu, e Nistor». Deasupra numelui Gheorghe e o coronita de Craciun. O ridicam. «Familia Nistor». «Ati gasit? Ei, l-ati gasit pe Baratky Gyula. Acolo este». Situatia e bizara. Un nume regasit in coregrafiile Rapidului, in cantece, in amintiri, carti, nu apare pe crucea mormantului sau”. Ati inteles ceva? Nici n-aveati cum. Trebuie sa faci spiritism ca sa pricepi o iota din aberatia asta funerara. Reportajul e un fel de m-am asezat la coada la lapte, dar n-aveau lapte, asa ca mi-am cumparat un evantai cu gluga si o veverita care face ca magarul. Totul, insa, in nota de „stam singur in cavou… si era vant… Si scartaiau coroanele de plumb” (Bacovia). Domnule Tolontan, nu Baratky era acolo! Era Hitler. In curand, vei gasi si mucii lui Baiazid, sa moara colivaresele de oftica!
Scranteala sau scorneala asta imi aduce aminte de o alta intamplare. Mi-a povestit-o Sorin Satmari si am impresia ca a si scris-o, in urma cu vreo sase luni. Ati auzit de Aristide Buhoiu. Ala cu „Drumuri europene” si ziarul „Universul”, din America. Buhoiu a fost un ziarist bunicel si un escroc de mare clasa. Scotea bani din orice. La inceputul anilor ’80, a facut el un reportaj dulce precum coliva din „Gazeta Sporturilor”, dar despre Nicolae Balcescu. Pe urma, le-a cerut activistilor PCR o suma uriasa, ca sa se duca la Palermo si sa repatrieze osemintele pasoptistului. Politrucii au halit minciuna. Dar Satmari i-a zis lui Buhoiu: „ba, nebunule, vezi ca Balcescu a fost aruncat la groapa comuna!”. Buhoiu — grozav: „Da, si? O sa vin cu un schelet. Sa-mi demonstreze mie partidul ca nu-i al lui Balcescu!”.