Mai este o săptămână și gata luna august în care ni s-a promis că se face în sfârșit ordine în cheltuielile publice exagerate și iresponsabile. La cum arată „dialogul constructiv” în coaliția majorității parlamentare cu 3 partide și 4 purtători de vorbe ajung la scenariul de amor cu năbădăi din poezia poetului meu preferat Topârceanu. „În jurul unui divorț”.
După ce în primul episod, telenovela salvării naționale de intrare în incapacitate de plată pentru cheltuielile fără număr s-a făcut cu reducerile de cheltuieli din educație ( 378.000 bugetari) sub conducerea marelui pedagog David (susținut de Președintele pe care l-am votat așa cum alegeam în anii 80 între „adidașii” din galantar și creveții importați din țările prietene), specialist mai puțin în bugete dar cu înalte competente din imobiliare și în școlile doctorale. Cu eleganța unui elefant între borcanele cu murături, pedagogul de școală nouă evită să vorbească despre faptul că Domnia Sa, sacrificând-se pentru națiune(?) a votat un buget al educației pentru 2025, încurcând numărul de luni din an. Bani pe 8 luni când anul are 12. Asta am învățat pe vremea lui Malița.
În același episod a fost vorba despre alt sector de activitate cu al doilea număr de bugetari, 247.000. Mult prea puțini cetățeni plătitori și prea mulți beneficiari. Așa erau legile votate de Parlamente succesive în care majoritatea era PSD, care dădea din ce nu avea, pentru voturi… Care prin reprezentatul PSD în guvernul din decembrie 2024, Rafila pe numele său, a votat un buget al sănătății încurcând la fel numărul de luni ale anului. Alegerile democratice și liderii lor pro-europeni cu „profundă” cultură generală produc reforme peste tot. Dacă vrei, poți? Dacă în 2022 au luat 10% de la pensionari și i-au dat înapoi în 2023 că era neconstituțional, fără aplicarea dobânzilor, nu s-au potolit. Au trecut alegerile și au revenit la luat bani de la pensionari. Sunt prea mulți, bătrâni și bolnavi, așa că trebuie să plătească. Oalele sparte de cei pe care i-au votat în Parlament. Cei care nu sunt în stare să colecteze TVA, să colecteze impozitele și taxele datorate, să stopeze abuzurile șmecherilor în exercitarea drepturilor prevăzute de legile făcute de emanații pe principii democratice, dar cer solidaritate electoratului pentru plata debitelor create de marea lor expertiză în managementul banilor României. Este o formă de abuz care demonstrează că democrația fără educație naște monștrii.
Episodul 2 din telenovelă, unde scenariul ar trebui să justifice investiția în producție, riscă să nu mai ajungă pe ecrane. Pentru că actorii nu mai vor să joace scena finală. Aia în care „hoțul” este prins, judecat și încarcerat. Nu îi mai lasă impresarii. Ăla care a negociat contractul și condițiile de reziliere. Pierzi, câștigi, negustor te numești. Mai ales când nu o faci pe banii tăi.
Tot la Topârceanu ajungem în toamnă când o să vorbim de Coaliție. La Balada Morții.