Votul util a murit. Trăiască haosul

În duminica ce a trecut am văzut primele efecte politice în UE, ale gestionării dezastruoase ale crizelor succesive din ultimele 30 de luni. Pandemia, criza energetică rezultată din politicile decarbonizării și criza economică generată de cea energetică și potențată de sancțiunile împotriva Rusiei.

În Franța, președintele Macron a pierdut majoritatea absolută în legislativ, reformele sale depinzând de o alianță discutabilă cu republicanii sau cu fracțiuni din NUPES, iar în Spania socialiștii au pierdut Andaluzia în fața dreptei.

În noul legislativ francez, alianța NUPES formată din Franța Nesupusă (72), socialiștii (24), comuniștii (12) și ecologiștii (23), condusă de Melenchon, și-a câștigat 131 de locuri fără a deveni însă principala forță de opoziție, fiecare partid dorind să-și păstreze identitatea. Apelul lui Melenchon la crearea unui singur grup parlamentar a primit deja un răspuns negativ din partea socialiștilor prin vocea deputatei PS Valerie Rabault.

„Stânga este reprezentată prin diversitatea sa în Adunarea Națională. Dorința de a o suprima este o eroare”. Drum deschis spre negocieri cu majoritatea prezidențială. Succesul răsunător este al extremei drepte care a obținut 89 de locuri față de 8 în 2017. Marine Le Pen va conduce de acum încolo tabăra opoziției cu un discurs centrat pe politici anti imigrație  și rezistență față de politicile de centralizare a deciziei în UE. Această repartiție a voturilor reflectă polarizarea excesivă a electoratului. Sărăcirea populației, creșterea poverii pe spatele clasei mijlocii în numele unei solidarități excesive  fără responsabilități precise. Ambele partide din extremele arcului legislativ nu agreează o mai profundă integrare europeană, obiectivul președintelui Macron. Cel care urmărește poziția de lider UE după retragerea Angelei Merkel. Votul de duminică este și o sancțiune pentru obiectivele președinției franceze la UE: relansare, putere, apartenență, negocierea pentru energie nucleară verde, Europa mai umană? Noul model de creștere europeană promis în decembrie 2021 de Macron este un eșec, tradus în inflație galopantă. De la 1 iulie, președinția UE o preia Suedia, cea care are o viziune total opusă celei promovate de Macron. O Europă descentralizată, în care fiecare națiune să se dezvolte independent fără decizii impuse discreționar. Criza economică declanșată de politicile de protecție a mediului a diminuat din tonalitatea ecologiștilor al căror lider informal a fost Greta. Aderarea la NATO sub presiunea agresiunii ruse în Ucraina a contribuit la repoziționarea electoratului față de NATO și nu față de UE.

În aceste condiții, extinderea UE cu Ucraina și Moldova, cu costurile aferente, va rămâne la nivelul promisiunilor. Balcanii și Turcia la ani lumină distanță.

Criza alimentară din Africa va genera un aflux de migranți pe care sudul Europei nu este pregătit să îl mai asimileze după ce fluxul de refugiați ucraineni continuă să crească.

Nici SUA nu este prea sănătoasă economic și este presată să ridice taxele impuse de administrația Trump Chinei. Și uite așa măsurile de pedepsire a Rusiei au transformat China într-un colos economic în Pacific, locul în care urmează creșterea economică la care visa Macron, cel care a decontat milioanele de voturi ale electoratului lui Melenchon în turul doi al prezidențialelor.

La acest exemplu de haos nu trebuie să ne mirăm de cum au fost gândite în România liniile “directoare” ale securității (lor)  în viitoarea epidemie de haos politic.