După ce ani de zile am navigat printre scandalurile de plagiat în tezele de doctorat, a venit vremea scandalurilor sordide de hărțuire sexuală. În aceleași universități ale patriei care ar trebui să producă elite competente în emanciparea României. Prea mult fum înecăcios ca să nu fie un foc mocnit pe undeva. Câțiva iresponsabili ard deșeuri și ne poluează pe toți ceilalți care considerăm încă Academia un templu al cunoașterii, virtuții și moralei.
Încerc să înțeleg cum și când a început degradarea standardelor cu care eram obișnuiți până în anii 2000. Totul a început cu degradarea statutului profesorului și școlii în societate. Toți analfabeții care nu reușiseră să treacă treapta a doua, să ia bacul sau să intre la facultate au început să facă bani ușor pe piața “liberă “.
Reușita financiară a devenit etalonul succesului. La examene se copia fără probleme, diplomele se cumpărau ca la piață. Dacă erai copil de îmbogățit al momentului nici nu trebuia să mai treci pe la examene. Totul se tranzacționa cu frenezie. Ștacheta de dificultate a examenelor a început să scadă pe măsura reformelor tot mai năucitoare privind drepturile elevilor și studenților la nediscriminare. Jos competiția, sus discriminarea pozitivă. Salariile mici în învățământ au generat un exod în mediul privat al vârfurilor din fiecare specialitate. Cercetarea științifică în domeniile tehnice, unde era mai greu să bați câmpii s-a mutat în domenii noi precum management, marketing, discriminarea de gen, feminism, încălzire globală, sociologie. Au apărut școli doctorale care mai de care mai sofisticate. Cu un buget al educației și cercetării tot mai anemic dascălii s-au descurcat tot mai greu financiar.
Magistrații și-au rezolvat problemele financiare cu pensii speciale. La universitari problema s-a rezolvat cu conduceri de doctorate și masterate inventate. Mai puțini ingineri, fizicieni, chimiști pentru care nu mai era cerere odată ce platformele industriale au fost demolate pentru a face loc centrelor comerciale, unde vânzătoare și casiere sunt absolvente de sociologie, psihologie, marketing și management. De la puzderia de facultăți private unde universitarii de la stat își rotunjesc veniturile.
Universitățile funcționează pe principiul autonomiei universitare și libertății academice. Așa că de prin anii 2000 autonomia universitară a generat fabrici de diplome și doctorate. Comisiile de etică, pur decorative, nu au reușit să elimine impostorii. Dimpotrivă, s-au transformat în bastioane de apărare ale imposturii. Nu știu vreun conducător de doctorat plagiat care să fie sancționat și să fie obligat să returneze sumele primite pentru coordonarea lucrării incriminate. Așa că de ce ne mai mirăm că întâlnim la catedră “magiștri” precum Coldea sau prădători sexuali. Corb la corb nu își scoate ochii.
Autonomia universitară și libertatea academică produce aceleași derapaje puturoase pe care le produce independența magistraților. Odată ce universitățile și justiția au ajuns pe mâna unor clanuri conectate la păsăretul politic și grupuri de interese financiare Etica rămâne un concept fără conținut.
Vinovații pentru deteriorarea calității educației în România sunt acei universitari lași și ipocriți care au trădat etica pentru supraviețuire financiară individuală. De la libertate academică la depravare academică pas cu pas. Dacă chiar vrem o schimbare, hai să luăm la purecat CV-urile academice ale conducătorilor vremelnici ai nației și, mai ales, ale purtătorilor lor de vorbe…