USR-iștii față cu reacțiunea

Pe vremuri, când nu exista internetul și sursele de informație erau ziarele, se spunea că “hârtia suportă orice”. În zilele noastre odată cu rețelele de “socializare” virtuală, am trecut la următorul nivel de “orice”. Politicienii de tip nou, idolatrizați de tinerii care nu mai citesc ziare pe hârtie, fug de camerele de luat vederi sau conferințe de presă cu întrebări incomode și ne comunică online “orice-uri” fără teama de a fi confruntați cu realitatea grotescă pe care o păstoresc.

Scandalul gunoiului din sectorul 1 al Capitalei, unde din septembrie Clotilde Armand se luptă ca Don Quijote cu fantomele corupției este emblematicpentru duplicitatea cu care suntem agresați de acești cavaleri ai imposturii în mediul virtual. Gunoiul nu miroase virtual, pozele din parcuri, fotoshopate inteligent promit raiul, tot virtual, în timp ce insecte și rozătoare ne invadează spațiul real. Aerul irespirabil este parfumat cu emoticoane. Virtual ne merge bine. Până ieșim din bula virtuală. Și dăm de orașul murdar și împuțit în care gropile din asfalt sunt pe măsura prăpastiei dintre promisiuni  și rezultate, după ultimele alegeri. Când am votat “schimbarea“ am crezut prostește că ăstora noi o să le fie mai frică de lege și vor fi mai atenți la combinațiile cu care ne-au obișnuit jucătorii de alba neagra în politică.

Cei ca mine au ales să ocolească un excrement de maidanez și au călcat într-o groapă din care riscă să ajungă la spitalul de urgență. Descoperim astăzi că ăștia micii, tineri cu studii afară și voluntariat prin ONG-uri care luptă pentru aer curat și drepturile minorităților de toate felurile, vorbitori de biți și mânuitori de tastatură, nu de cărți cu cotor, nu cunosc legile. Și nici nu își doresc să învețe. Nu le pasă. Cu o postare pe pagina de Facebook fac hocus pocus cu litera legii și cu un emoticon cosmetizează spiritul ei. Cu o poză îmbrățișând o pisică sau hrănind o cioară protejată de lege se aleg cu mai multe like-uri decât înjurăturile acelora care suferă pentru că ei încalcă legea. Clotilde, care trăiește în bula protejată de armata de posaci de “orice”, este preocupată de arta într-atât încât numește un pictor  la CET între două expoziții în sediul primăriei. Expoziții ce hrănesc libidoul nu foamea, după ce a tăiat din bursele elevilor. Să cosmetizeze temperatura apei pe care Nicușor Dan n-a reușit să o încălzească.

Barna mai marele, momentan, al luptătorilor pentru căsăpit corupții, ne propune un fost ospătar la ANAF.  Probabil promovat pentru explicarea de meniuri fusion din fleici de corupți. Ghinea ministrul lor de la cerut banii, tot virtuali, de la soacra Europa, n-a terminat de citit PNRR-ul între două reprize de analiză a pasajelor lui Proust din “În căutarea timpului pierdut”. Rătăciții în tranziția de la politica de rinoceri la politica corectă, factorii de lifting BIO ai PNL-ului, bancherul liberal Câțu  și independentul verde Nicușor Dan sapă de zor la cavoul PNL-ului. Care rămâne captiv între două fronturi. Al luptelor de la Bruxelles și al celor de pe culmile Carpaților. ”Cronica unei morți anunțate”. Noi plătim factura la pompele funebre.