În 24 ianuarie 2020 se raportau oficial primele trei cazuri de Covid 19 în spațiul European. În Franța. La noi, decidenții aveau o problemă cu anticipatele și virusul era considerat o simplă gripă. Că doar aveam două rânduri de alegeri la orizont. Pe 16 martie se închidea total România. Ce a făcut a doua putere economică a lumii într-un an, ca să ne protejeze? Mai nimic, dacă ne uităm cum se închid din nou țările fanion. După ce au îmbogățit cu investiții directe China. O fi de vină populația dornică de prea multe drepturi sau vina cea mai mare este a esențialilor gânditori de la centru, cu obsesia de moriști de vânt și nu de economia reală. Nici pupătorii de iminei de la București nu sunt mai breji dacă le analizezi hârtoapele legislative care ne vor duce acolo de unde am plecat. La carantină totală și dezastru economic.
Europa se închide. De cât de incompetentă a fost. România se deschide. De cât de iresponsabilă este. Noi nu avem un buget dar avem păcănele deschise unde să ne pariem iluziile. Deschidem restaurantele 30% în interior, deși am suspiciuni rezonabile că toți inspectorii ar ști să calculeze corect procentul. Dacă se duc în control fără ordin de la șefii în răzbel. Peste o săptămână când se va discuta deschiderea școlilor, hârtoapele gândirii noii puteri vor face cifre să se salte cât să îngroape din nou educația. Pentru că dacă ești atât de inteligent încât stropești împotriva vântului, te uzi.
În România merge și așa. Avem un ministru al Sănătății, Voiculescu fie-i numele “slăvit”, care se îndoiește de statisticile produse de instituții din subordinea sa, care este îngrijorat de deschiderile posibile printr-o hotărâre care este semnată și de el. Pe principiul virtuoasei care visează la păcate. Lasă-mă. dar nu-mi da pace.
Că la noi e jale cu managementul de orice culoare politică ar fi este un fapt evident după 30+ ani de democrație în hârtoape. Mai grav este că acum se vede că nici peste gard lucrurile nu stau pe roze.
Europa se uită ca o curcă în lemne la cum se reinventează virusul, cutreierând din om în om. Vaccinurile plătite în avans, pe care le-am așteptat ca pe copitele de porc în comunism, nu sunt pentru toată lumea. La noi se dau tot pe scurtătură. Cum se dădea romul cubanez la Gardul Verde. Cine are 65+ ani știe povestea .Nu or să mai fie mulți să povestească dacă “esențialii” or să le ia fața la platforma de vaccinare construită de urmașii viețuitoarelor de dincolo de Gardul Verde. După ce a constatat cu “îngrijorare” că Europa depinde de China și India în materie de produse necesare “luptei” împotriva pandemiei, esențialii de la centrul de comandă al celei de-a doua puteri economice a lumii (încă) se află tot acolo după un an. Mai zgribuliți după ce vortexul le-a arătat degetul mijlociu când a căzut sistemul energetic european. Europa este mai neputincioasă. Pentru că aleargă după cai verzi pe pereți, negând legile fundamentale ale economiei și selecției naturale. Guvernul olandez, cu un prim ministru demisionar, introduce noaptea ca hoții restricții inimaginabile. Pentru că Rute a tratat pandemia ca musculosul de la București. Și acum oamenii lui aruncă vina greșelilor asupra populației. De la Roma, guvernul italian își bate joc de Lombardia, centrul economic al Italiei și de Sardinia, transformând-le cu calcule greșite în zone roșii. Nici Germania nu stă mai bine înaintea unei schimbări de putere politică. Grecia vrea pașaport de vaccinare. Unitate ca la grupa mare. Mai ales la firmele producătoare de teste, măști și vaccinuri. Noi ne alegem cu un palton în plus și mediu curat. Nu la București, că bate vântul dinspre gropile de gunoi „ecologice”.
Ce am observat în anul ăsta de criză este că atunci când liderilor politici li se ridică fustița de pe neuroni, copiilor li se cere să se întoarcă cu fața la perete și adulților să se închidă în casă. De la Atlantic la Pacific, vorba cântecului.
Unde nu este cap vai de paianjenul dintre picioare.