Săptămâna asta se depun listele de candidați pentru alegerile Parlamentare. Modul în care sunt structurate listele, la fiecare partid, spune o poveste despre interesele financiare ale acelora care finanțează cheltuielile electorale, dincolo de cele care vin de la stat din taxele și impozitele noastre. Investitorii pun bani în joc. Pentru profit. Politica românească în democrația originală a devenit o afacere numită pompos, interesul „național”: sau mai (in)decent „INTERESUL CETĂȚEANULUI”. Culmile ipocriziei.
Știu că Președintele este cel mai votat român. Doar că, paradoxal, îndatoririle constituționale ale Președintelui, care teoretic este independent politic, nu au nimic de-a face cu grijile mărunte care macină viața votanților săi. Inflația, lipsa școlilor și grădinițelor, birocrația, costul utilităților, pensiile și salariile mici, lipsa medicamentelor și a sistemului sănătos de sănătate, investițiile anapoda, creșterea dobânzilor și alte probleme mărunte dar foarte serioase nu le rezolvă Președintele. Le rezolvă prin legi Parlamentul și le implementează Guvernul.
Președintele este șeful CSAT, se ocupă de politica externă, de numirea magistraților și ambasadorilor, ne reprezintă în relațiile internaționale. Pe care ulterior le va fructifica Guvernul trecut prin Parlament după ce același Președinte va nominaliza un Prim Ministru ca urmare a structurii Parlamentului rezultat în urma alegerilor Parlamentare. Care sunt esențiale în a reprezenta voința poporului. Ori aici începe corupția electorală. Să explicitez.
Pentru ca un partid să intre-n Parlament trebuie să adune 5% din voturile validate (și aici cu niște condiționări de reprezentare națională). La alianțe crește procentul. La independenți scade. La minorități, alte scheme. Complicat rău. Doar împătimiții într-ale jocului profesionist de poker politic îl stăpânesc. Simplu de înțeles pentru profani este că voturile pentru perdanți se duc la câștigători. Proporțional. Adică un elector care votează pentru salvatori de urși va descoperi că votul său se duce la un exterminator de copaci seculari. Sau că un vot dat pentru un suveranist se duce la un globalist. Acum în Parlament sunt fotolii ocupate imoral în urma redistribuirii a 800.000 de voturi. Sunt suspiciuni rezonabile că la aceste alegeri vor fi mai multe ca urmare a fărâmițării controlate a frustrării naționale.
În această cheie ar trebui descifrate multe „anomalii” în astă campanie electorală. Avem 14 candidați la fotoliul de Președinte. Mulți sunt sprijiniți de partide care nu vor trece de 5% finanțate în backstage de marile partide beneficiare de redistribuire. Doi iepuri dintr-un glonț.
(1)Frustrații de pe locuri neeligibile își găsesc un loc pe o listă virtuală generatoare de ciorovăială mediatică, scandalul înregistrărilor din sufrageria lui Vanghelie este un exemplu.
(2) Frustrările electoratului radical din toate direcțiile rozei vânturilor sunt dirijate fără costuri nedemocratice. Și ca să nu rămână fără „coleziu” câte un Trahanache guraliv și unsuros, vreun Tipătescu chibiț sau vreo Mița Baston cu lipici la bărzăuni s-au inventat dronele electorale care sa îi lanseze în organizațiile slabe ale partidelor în teritoriu. Pe primele locuri. Parașutații de la București stau doar în primul rând.
Cam așa va urma să arate Parlamentul după Ziua Națională a marii redistribuiri a Frustrărilor Naționale. Parlamentul alb în cioc, grăsun pe la mijloc, tragi cu votul, nu ia foc.