Mai sunt două zile până la Sărbătoarea Nașterii Fiului Tatălui nostru, de la care tot așteptăm miracole pe care nu întotdeauna le merităm prin felul în care respectăm valorile creștine. Sărbătoare care nu ar trebui să aibă nimic de a face cu cadouri, mâncare pe rupte, împărțiri de ciolane post Ignat și petreceri cu participanți fără număr. Ce vedem în aceste zile la aleșii purtători de prapuri electorali? Iubire creștină, iertare, generozitate, respectarea celor 10 porunci? Nimic din toate astea. Doar o bătălie pentru o putere vremelnică și satisfacerea unor interese meschine.
Acum 31 de ani am girat o execuție, cu bucurie, în ziua de Crăciun, încălcând porunca să nu ucizi. Recunosc că m-am bucurat iresponsabil și necreștinește. Este la fel de adevărat că dacă Ceaușescu nu era eliminat fizic l-am fi avut candidat și democratic ales, Președinte al României de vreme nouă, cândva după vreo 10 ani de capitalism sălbatic. Când toți aceia care nu s-au putut adapta noilor principii de supraviețuire și migrație a capitalului, n-au mai avut de unde să ceară finanțarea nevoilor pe care noua Constituție le promite. Păcatul tot rămâne pe răbojul Creatorului. Avea românul Orban în primăvara lui 2019 o vorbă: “scapi de dracu, dai de tac-su” pe vremea opoziției față de dictatura lui Dragnea. Poate o să-și amintească asta când o să-l încalece Cioloș în noua coaliție. Și dictatorii se reinventează în lumea globală politic corectă, deținătoare de finanțări.
Luni seară am văzut că s-a semnat acordul pentru parteneriatul de guvernare, la fel de șubred precum cel din 1996 sau cel din vremea USL-ului. Diferența între experimentele de atunci și cel din această săptămâna este că pe tabla de șah a globalizării, imposibil de refuzat pe termen lung, se înfruntă alți jucători, cu pionii poziționați altfel. Dacă atunci banii și resursele erau într-un con de umbră, astăzi cuvântul de ordine este finanțarea, conform declarației vremelnicului șef de guvern. Money talks.
Avem bani să finanțăm nevoile garantate de Constituție? Nu prea, după cât ne tot împrumutăm. Dar avem resurse. Moneda de schimb atunci când nu ai lichidități să-ți plătești rata la cămătari sunt resursele. Când te uiți la harta lumii și a conflictelor ai argumentele pentru această ipoteză. Cine o să negocieze contractele de împrumut, în criza economică care o să zguduie lumea în următorii doi ani? Citiți CV-urile tinerilor iluminați în marile universități ale lumii. Și pregătiți-vă de tsunami. Nu faceți prea multe poze că o să vă ia valul înainte să numărați like-urile. Sunt pesimistă? Eu cred că sunt realistă.
Puterile garante ale noii coaliții ne promit aproape tot. Virtual, pentru că este în trend. Ne garantează și păstrarea Crăciunului așa cum l-am moștenit de la părinți și bunici? Dacă noi nu îl păstrăm pe Dumnezeu în casele și sufletul nostru mă tem că răspunsul va fi dezamăgitor. Să ne întoarcem cu înțelepciune la ceea ce înseamnă aceste sărbători. La valorile simple care definesc Omul iubit de Dumnezeu. La cele 10 porunci. O să fie greu în contextul politic actual. Dar nu imposibil dacă înțelegem lumea în care trebuie să trăim în anii care vin. Sărbătoarea Nașterii lui Isus, Mântuitorul, să vă aducă tuturor, prieteni și contestatari, ceea ce îmi doresc și mie. Înțelepciune și sănătate.