De regulă toamna este anotimpul recoltelor care ne ajută să trecem cu bine iarna. Toamna asta, din nefericire, aduce românilor recoltele toxice ale campaniei de însămânțare politică, cu produse modificate “genetic” în laboratoarele Cotroceniului. Constituția României, documentul fundamental care ar trebui să garanteze protecția cetățenilor în fața oricăror forme de derapaje ale unor grupuri de aventurieri în politică, a devenit o anexă a hotărârilor unui guvern născut din interese meschine și nu din nevoile de supraviețuire ale României, în criza economică, sanitară și energetică ce zguduie întreaga lume. Așa am ajuns la punctul de inflexiune reprezentat de moțiunea de cenzură.
Într-un stat cu adevărat democratic, Parlamentul rezultat din votul direct al cetățenilor săi reprezintă Poporul. Parlamentul trebuie să legifereze în interesul poporului și să monitorizeze implementarea legislației de către guvernul validat. Președintele, ales tot direct de popor, ar trebui să fie mediatorul conflictelor dintre strategiile natural antagonice ale partidelor. Președintele odată ales cu o majoritate, dintr-un partid sau altul, are obligația morală și legală să acționeze în interesul tuturor cetățenilor indiferent de afinitățile pentru o ideologie sau alta. Criza politică din această toamnă este rezultatul încălcării flagrante a tuturor principiilor care stau la baza statului de drept. Încălcări sunt de 30 de ani, dar în ultimul deceniu aroganța depășește orice limite.
Parlamentarii zburdă de la un partid la altul fără crize de conștiință. Controlul Parlamentar al Guvernului se reduce la barter pentru funcții negociate pentru organizațiile din care fac parte aleșii neamului. Șefii de grupuri parlamentare nu negociază votul bazat pe nevoile comunităților. Negocierea este bazată doar pe interesele pe termen scurt pentru finanțări de la buget ale acelor activități unde există controlul local al grupului transpartinic care deține puterea în localitatea sau județul ce a trimis alesul în Parlament. Guvernul, odată votat, uită de orice promisiuni electorale și conduce prin hotărâri de guvern, în disprețul separării puterilor în stat. Ploconirea în fața UE este strategia operațională de imunizare la sancțiunile electoratului. Guvernele cad doar atunci când deranjează interesele partidului pe care îl reprezintă. Moțiunile de cenzură se reduc la trocuri mizerabile pe sinecuri. Alegerile anticipate rămân o utopie în acest context al democrației noastre, săracă în politicieni de înaltă moralitate dar împănată cu ciocoi flămânzi de bani pe care nu îi pot câștiga prin muncă cinstită.
Magistrații care ar trebui să judece nediscriminatoriu abaterile de la lege sunt vizibili doar atunci când un politician deranjează puterea momentului. Nici Președinții României nu și-au respectat rolurile de mediatori. Din ce în mai puțin discret. Punctul culminant a fost atins cu KV Johannis care nu s-a sfiit să se amestece în campania pentru PNL din 2019 cu al său proverbial mesaj anti PeSeDE și mai apoi prin încălcarea flagrantă a principiului desemnării formării guvernului de către partidul câștigător al alegerilor. A culminat în aroganță prin amestecul în alegerea președintelui PNL, prin susținerea unui candidat care împreună cu el, a creat cea mai toxică criză politică în plină pandemie și criză energetică. Moțiunea a trecut. Din nefericire umbra lui Cîțu în Palatul Victoria va continua să bântuie. Deoarece puterile „separate” din stat sunt strâns unite de interesele financiare transpartinice ale „statului eșuat”. Așa că urmează scenarii la fel de păguboase pentru noi și bănoase pentru ciocoi, precum realitățile care ne-am confruntat în ultimii doi ani.