De ceva ani buni ,de când făcătorii de „regi” au îmbătrânit si s-au îmbogățit, asistam la tot felul de experimente cu jocuri de-a democrația. Evident in numele egalității de șanse in ocuparea pozițiilor de decizie. Sunt împinși in fata tot mai mult reprezentați ai minorităților de tot felul. Evident cu sforile legate strâns de mana „meșterului” creator. Ca sa scoată castanele fierbinți ale consecințelor crizelor economice generate de lipsa de echitate in distribuția resurselor lumii suprapopulate. Crize care au fost si vor fi sursele de îmbogățire ale „meșterilor” cu strategii pe termen lung. Astăzi despre tinerii aruncați democratic in lupta pentru puterea politica. Cine sunt ei si mai ales cine sunt „mentori” lor discreți din perioada de „facere” si care este randamentul investiției?
Daca aveți nevoie de o operație va dați pe mana unui medic rezident? Daca trebuie să faceți o izolație la terasa casei aduceți un ucenic sau un maistru? Ucenicul fără supravegherea unui maistru va distruge casa. Evident ca alegeți omul cu experiența si nu omul care învață din greșelile pe care tu le plătești. Atunci de ce Doamne iartă-mă să votam la butoanele managementului tarii tineri cu diplome adevărate sau nu ,dar fără experiență practica in administrarea banului public. Și o întrebare de baraj. Cine sunt mentorii sau maiștrii de la care se presupune ca fura „meserie” exersând pe nervii și banii noștri? Câteva exemple din UE si copy paste-ul de la noi.
Mark Rutte premierul Olandei, un” singuratic fericit” ,voluntar in politica in adolescenta și 10 ani șef de resurse umane la o multinațională. Cum este sa evaluezi competentele unui angajat când doar ce ai părăsit băncile facultății ? Apoi sus pe culmile politicii mari ,fără nici o evidenta legătură cu pepiniera de unde a plecat. Cu experiență de soluționare a problemelor economice zero. Pe pielea noastră știm ca se pricepe la managementul porturilor. Alt tânăr manufacturat de făcătorii de regi, Emanuel Macron a studiat filozofia apoi a fost cadru universitar in umbra filozofului Paul Ricoer și apoi a aterizat tot filozofic in banca Rotschild .Întâmplător? Banii au și ei filozofia lor. S-a apucat de politica de stânga, ajungând ministru al economiei in guvernul lui Holland și mai apoi, tot întâmplător și-a fondat filozofic -bancar un partid care l-a propulsat președintele Franței. Fără competențe operaționale in soluții economice de criza.
Așa si-a pus in cap clasa mijlocie franceza si a scos in strada „vestele galbene” cu decizii economice de sărăcire a populației. Sebastian Kurtz ,copilul minune al Austriei. La 31 de ani juca in politica mare. În politica de la 16 ani. La 30 de ani era ministru de externe și negocia tratatul nuclear cu Iranul. La noi este cunoscut pentru decizia politica privind ajutoarele sociale pentru muncitorii străini din Austria membra a UE .UE care garantează aceste drepturi intre membrii săi. Fără experiență in rezolvarea problemelor economice dar cu fler in aspirarea de voturi de pe dreapta politica Un fel de Justin Trudeau dar cu alți meșteri făurari in spate. Și pentru ca noi suntem tari la plagiat, ne-am ales cu Catu premier, un tânăr care a avut probleme la liceu in tara ,dar niște meșteri i-au identificat posibile competente in jocul cu banii altora.
După ce a trecut in zornăit de scandaluri prin sistemul bancar, cu puseuri de Alzheimer când vine vorba de finanțatorii din tinerețe l-au făcut prim ministru si acum se vrea la cârma partidului lui Brătianu . Si tinerii făcuți la fel ca el in partid ii cântă osanale. La USR-ul tânăr si creator de emancipare același copy paste cu Barna, Cioloș, Voiculescu si compania. După aceste experimente, când UE o sa ajungă la sărăcie, făcătorii de regi o sa-si mai rotunjească conturile si o sa inventeze alt joc de-a democrația. Ei se joaca noi plătim.