După săptămâni de distanțare socială, în lumea întreagă oamenii încep să se lepede de frică de moarte și să pună întrebări. Oamenii doresc să afle când și cum se vor putea întoarce la vechiul lor stil de viață. În timp ce în alte țări oficialii au curajul să recunoască că această pandemie va genera „o criză economică brutală” ( premierul Franței) care va duce la contracții masive ale economiei mondiale de minimum 10% , președintele nostru ne spune : „Să privim, așadar, cu multă speranță și încredere către un viitor destul de apropiat, în care ceea ce trăim astăzi cu toții nu va fi altceva decât o pagină de istorie dureroasă, care a schimbat pentru totdeauna umanitatea în bine”. Care bine? Când umanitatea se așteaptă să se confrunte cu cel mai mare nivel de sărăcie de la ultimul război. Este așa cum ai spune că un război transformă lumea într-una mai bună. Moartea și sărăcia sunt antagonice binelui.
Ce să înțeleagă din asta, aceia dintre noi care se mai informează și din alte surse decât cele aservite puterii noastre, pe care cu speranță o numesc vremelnică? Că trăim vremuri în care adevărul și binele sunt relative din punctul de vedere al acelora care le distorsionează sensul cu scopul de a obține avantaje politice? Sau noi ăștia cu bacul comunist trebuie să sfârșim în ghetourile lui nea Nelu „apendicită”.
Cum să cred că rectificarea bugetară recentă nu este o glumă proastă și prognozele INS-ului nu sunt la fel de aberante ca pe vremea hulitului PSD, când Cîțu drăguțul ne spune vom avea un bine de creștere negativă de PIB de doar 1,9%, iar FITCH prognozează o contracție pentru zona EURO de care depind exporturile românești, de 4,2% ? Cum să mai cred că în septembrie o să fie bani pentru majorarea cu 40% a pensiilor, simultan cu finanțarea celor un milion de noi șomeri? Șefa FMI spune că, în cel mai bun caz, o recuperare “parțială” a efectelor economice negative produse de criza COVID-19 vor fi recuperate anul viitor. Când impactul majorării pensiilor ar fi „brutal” pentru deficitul din România. Probabil că banii de pensii, de pe hârtie, o să fie folosiți pentru a acoperi găurile generate de incompetența și duplicitatea braconierilor de voturi. România are nevoie de strategii negociate de toate forțele politice. Are nevoie de principii clar formulate comunicate de oameni cu școală pe bune. Până acum nu am auzit decât că vor face și drege. Cum? Altă întrebare! Programul de finanțare a IMM-urilor a dat chix în primele ore de la lansare, de cât de bine a fost gândit. Nu ni s-a comunicat cum va funcționa relaxarea restricțiilor de la mijlocul lui mai. Nu se știe clar cum se va încheia anul școlar. Nu este nici un plan pentru sprijinirea afacerilor din Horeca unde s-a pierdut 80% din piață. Nu a explicat nimeni de ce în România pacienți asimptomatici trebuie musai să aglomereze spitalele și să crească costurile sistemului de sănătate. Nu este clar pentru nimeni care este strategia de testare acum și nici cum va funcționa peste o lună. Care este strategia de aprovizionare cu măști de protecție pentru populație în condițiile în care relaxarea ce urmează trebuie condiționată de protejarea căilor de contaminare? Imaginea globală a managementului crizei este cea a unui incendiu în care fiecare pompier aleargă după cum îl taie capul, interesul personal sau de partid fără nici o perspectivă asupra limitării pierderilor… ” Am toată încrederea că vom deveni mai puternici după această grea încercare”(KJ). Nu cred câtuși de puțin, în condițiile în care nicio măsură de redresare economică nu este coerentă. Vom deveni mai sărăci și mai dezbinați într-o toamnă electorală cu acuze în loc de programe credibile. Pentru că speranța se construiește cu strategii viabile, cu proiecte bazate pe bugete reale și mai presus de toate cu oameni onești și competenți.
