Pe măsură ce invazia Rusiei în Ucraina provoacă pierderi umane și materiale de neimaginat, asistăm la un război la fel de distructiv în comunicate între liderii lumii. Oamenii așteaptă soluții la probleme lor imediate. Liderii le oferă subiecte de panică. ONU nu se implică în stoparea crimelor la adresa civililor decât prin declarații, dar vorbește de foamete mondială. India și China adoptă poziții de „neutralitate” dar sprijină tacit Rusia. UE promite rezolvarea crizei energetice concomitent cu decuplarea de la gazul rusesc și menținerea politicilor din Green Deal. Nu se știe foarte clar cum, când și cu ce costuri. O tandră ipocrizie în discursul despre unitate în diversitate între punctele cardinale ale Europei.
Teoretic, conflictele mondiale sunt pentru instaurarea democrației, practic lupta este pentru controlul resurselor unei planete supra-populate. Sunt două tabere, vestul cu o populație tot mai îmbătrânită, sufocat de costurile impuse de politicile de protecție socială și protecția mediului și estul caracterizat de dictaturi care încalcă frecvent principiile, așa cum sunt ele stipulate În Carta Drepturilor Omului. În acest moment conflictul nu pare să aibă soluții de rezolvare. De ce? Pentru că democrațiile occidentale se bazează pe voturile real exprimate ale cetățenilor. Care au nevoie de produse și servicii, ieftine și bune. Dacă electoratul sărăcește se schimbă puterea democratic. Ori ieftin nu poți produce decât în țări care au costuri mici cu forța de muncă. Și în care poluarea nu este sancționată cu certificate verzi. Mai puțin democratice. China, Rusia, India și fostele republici sovietice.
Este ipocrit să susții egalitatea oamenilor în fata propriului electorat în condițiile în care știi că beneficiile pe care le promiți se bazează pe lipsurile unui alt electorat. Într-o țară în care democrația este mimată de dictatori și elite economice. Oligarhi, moguli sau cum s-or numi în Africa. Țări în care corupția ține loc de legi și democrația mimată este acceptată atâta vreme cât banii circulă pe culoarele convenite și profiturile sunt vărsate la timp. Libia și Irakul au fost și ele „democrații” pe care „tandru ipocrit” vestul le-a tolerat din considerente economice. Când circulația banilor se blochează, brusc se descoperă că anumite democrații nu funcționează, că planeta este în pericol sau că pace fără înarmare nu există. Despre prea mulți bani tipăriți fără acoperire, inflație galopantă și lideri de mucava produși de democrația virtuală, mucles. Politic incorect.
De ani buni marota Occidentului a fost salvarea planetei de impactul schimbărilor climatice. Să reducem poluarea, să reducem consumul de energie, să renunțăm la motorină și benzină. Să lăsăm pământ necultivat și să protejam ecosistemul. Să fim responsabili. În același timp sperând că populația planetei nu va muri de foame și sărăcie. Minunat, dar acum, cu conflictul ruso-ucrainean aflăm că în acest proces de globalizare și liberalizare a circulației mărfurilor orice blocaj declanșează efecte de domino în economie. Rusia și Ucraina sunt marii exportatori de grâu și floarea soarelui. Africa, continentul cu cea mai accelerată creștere a populației va rămâne fără hrană dacă primăvara asta războiul va bloca campania agricolă. Porturile distruse de la Marea Neagră vor crește costurile mărfurilor chiar și după încetarea focului. Migrația populației în căutare de supraviețuire va depăși ca intensitate anul 2015 .Spre o Europă secătuită de doi ani de pandemie, inflație, șomaj și toate consecințele dezastruoase economic ale politicilor de mediu. Sunt soluții pentru a minimiza impactul crizei momentului asupra vieții fiecăruia dintre noi? Dacă nu se renunță la ipocrizie în politică, marote absurde promovate de ONG-uri cu finanțatori-vidanjori, aranjamente economice pe sub masă și promisiuni de egalitate utopică, o să ajungem să ne sfâșiem între noi, conduși de „măcelari” emanați democratic din puțul frustrărilor.