România este în criză. În primul rând de încredere în stat, în politicieni, în sistemul de sănătate, în justiție, în economie. Lipsa de încredere generează panică. Mai ales când ești analfabet funcțional. Panica ucide mai mult decât boala, pentru că oamenii reacționează înainte de a se gândi la consecințe. Nu sunt obișnuiți, în societatea de consum. S-au obișnuit ca alții să gândească pentru ei.
Atunci când hotărâm să ne salvăm individual, pe termen scurt, suntem iresponsabili. Nu avem alternative pentru că nu credem în deciziile autorităților. Pentru că autoritățile sunt inamici necesari. Asta am învățat, exersându-ne drepturile și libertățile.
Cele mai bune măsuri în cele mai grave situații le iau oameni numiți sau aleși în funcții de decizie. Competenți? Nu toți. Aleși de noi prin vot sau prin delăsare.
Aflu la conferințele târzii că se iau măsuri drastice. Declarații pe propria răspundere. Cam ca acelea care se dau la construcțiile ilegale, la autorizările de funcționare ale barurilor, discotecilor și restaurantelor. Pe niște hârtii care trebuie colectate, îndosariate și mai apoi verificate în cazuri de nevoie. Cum să am încredere în astfel de decizii când experiențele de până acum m-au învățat că nici o hârtie trimisă la ANAF sau la CNAS nu se mai găsește atunci când mi se blochează conturile pentru neplată? Cum să cred că autoritățile de control pot face verificări serioase ale încălcărilor restricțiilor de carantină sau autoizolare, când știu cum funcționează controalele în România? Cu șpagă. Cum să cred că în țara lui “Se poate și așa “ o să fie respectate strict obligațiile asumate? Când văd zilnic încălcări ale legii fără sancțiuni. Cum credeți voi că niște foi semnate în vamă or să aibă consecințe? Când nu găsim la ANAF informații despre câte taxe am plătit la stat acum 6 luni? Cum credeți că or să fie gășiți niște oameni care au mințit când nu suntem în stare să găsim niște dealeri de droguri din școli sau niște mafioți care ard deșeuri?
Suntem în campanie electorală așa că orice măsură care îi poate deranja pe cei din poezia lui Topârceanu : “Când se ia câte-o măsură,/Lumea-înjură/Pe agentul sanitar/Și-l întreabă fără noimă: – Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?…” este gândită cinic în număr de voturi. Reacții de lași. De ce să îi judecăm? Noi nu suntem așa atunci când încercăm să ne salvăm individual pe principiul după noi potopul? Pentru că asta urmează în zilele care vin. Granițele României or să fie asaltate de diaspora din Italia. Cea ale cărei voturi au fost preamărite în oda schimbării politice care fundamentează anticipatele. Ce fac acum decidenții noștri? Îi bagă forțat în carantină și riscă revolte și înjurături sau îi lasă să mișune și mai apoi îi aleargă cu arcanul. Vax voturi.
Și așa ajungem la miezul problemei. Care sunt consecințele primăverii infestate din acest an? Bugetele țărilor vor fi puternic afectate de costurile epidemiei. Activitățile economice generatoare de taxe și impozite se vor diminua. Pensiile și salariile vor fi puse sub semnul întrebării. Cheltuielile sociale vor scădea. Pentru că trebuie subvenții guvernamentale pentru a finanța activitățile economice perturbate. Trebuie bani investiți în economie. Bani din ce în ce mai puțini. Austeritate. Care aduce automat voturi pentru extrema stângă. Minciunile sunt întotdeauna ca leacurile babelor. Creează iluzii pe termen scurt. Vax pensii în septembrie. Scade valoarea resurselor. Cei care au lichidități, nu este cazul României, or să cumpere ieftin. Când ne vom trezi o să descoperim că dacă nu am murit nu avem cu ce să mai trăim.
