Statul eșuat suntem noi

În ultimii 20 de ani, de când autoritățile au început să fie tot mai multe și mai ineficiente, oamenii au învățat să se descurce, ocolind drumul drept, care devenise plin de reguli aberante. La fiecare ciclu electoral, pentru a obține voturi, puterea momentului mai inventa niște avantaje pentru categoriile defavorizate, după care urmau poveri tot mai mari pentru producătorii de bunuri și servicii. Care pentru a supraviețui în competiția cu capitalul străin, finanțat ieftin, au învățat să evite conformarea. Ăsta este unul dintre motivele pentru gradul mic de colectare. Nu mă conformez unor șmecheri care iau pielea de pe mine! 

Acum, în plină criză economică, generată parțial de managementul defectuos al țării, ce face guvernul? Mai inventează niște taxe, ca să aibă de unde să mai crească cheltuielile cu beneficii, pentru cei care le aduc voturi. Ultima rectificare bugetară arată că obiectivul acestui guvern este să transforme națiunea într-una de „vulnerabili” dependenți de pomenile partidelor de la putere, până în 2024. Cei care iau cu două mâini din facturile umflate la energie și dau firimituri pentru potolirea foametei, împachetate în vorbe de clacă.

Pentru că vulnerabilii devin tot mai săraci și banii de împărțit tot mai puțini, încep grevele pentru salarii mai mari. Profesorii, asistenții medicali, polițiștii, funcționarii cu venituri mici din instituții cu șefi bine plătiți care nu fac nimic, cer creșterea salariilor. Fiecare cu dreptatea lui. Care dreptate, dacă este satisfăcută, va provoca nedreptate altora. În acest ritm o să avem tot mai puțin truditori care să alimenteze bugetul și tot mai mulți alimentați din el. Exact ca la fondul de pensii. Cu tot mai puțini contributori și mai mulți beneficiari. Unii se vor descurca, crescând povara pe umerii acelora care nu pot, nu știu sau nu vreau să se descurce. În timp ce tot mai mulți critică statul numindu-l eșuat. Nimeni nu vrea să recunoască că statul suntem noi. Și el este după chipul și asemănarea noastră. Dacă statul este eșuat, înseamnă ca noi, în democrație, nu am reușit să delegăm drepturile noastre unor manageri competenți și responsabili. Avem mai mulți generali cu 4 stele decât armata SUA, avem 466 de parlamentari, fiecare cu curtea lui, față de Polonia cu o populație dublă care are 560. Avem 6,7 de paturi la 1000 de locuitori față de Polonia cu 6,2. Dar la calitatea sănătății suntem pe locul 47. In timp ce Polonia este pe locul 36 în lume. La noi totul este scump și prost în materie de strategii. Avem puzderie de șefi care conduc dezastruos, dar  pe care îi înghițim pentru ca ne pică și nouă ceva. Dacă ne dau afară nu ne găsim de muncă. Mai bine așteptăm și poate mâine le luăm locul. Așa gândesc cetățenii unui stat eșuat. Mai bine puțin și prost decât nimic.

Să nu îmi spuneți ca pe scara blocului, pe ulița satului sau la locul de muncă nu aveți niște sosii ale miniștrilor care vă enervează. Nu vă cred. Am lucrat și la stat si la privat și am stat la bloc 45 de ani. Peste tot există un Grindeanu, un Ciucă, un Budăi, un Ciolacu, Boloș  sau un Câmpeanu. Peste tot există un Popescu care distruge tot ceea ce atinge și vă face viața un infern. Ce faceți ca să îi puneți la punct pe cei care vă deranjează și votează oameni ca ei ? Nimic. Pentru că cere efort și asociere pentru binele scării, uliței sau biroului. Legi există, dar trebuie folosite în lupta cu prostia, hoția și gargara politică. Nu poți să fii liber și independent dacă ești leneș în acțiune. Invocarea motivului: suntem prea mici ca să contăm, intră în contradicție cu democrația. Tot ceea ce ni se întâmplă în viață este în primul rând DATORITĂ si din CAUZA noastră în democrație.