In 1983, pe vremea cand cartile erau ieftine si citeam orice imi cadea in mana, aparea o carte intitulata “Miliardarii si mizeria lor morala”. O carte scrisa dupa toate regulile, invatate mai apoi, la traning-urile de marketing in fabricile de bani.
Marketingul se refera la orice produse, care fac bine sau rau, sau fac ceva ce genereaza rating. Eram fascinata de Onassis si casatoria rapida cu el a inegalabilei Jacquelline Kennedy la doar cinci ani de la decesul lui JFK in 1963. Dupa ce a creat un start-up pentru statul Monaco, cu un marketing de exceptie, a devenit “tradator –sobolan”, deoarece “money talks”. Atunci cand “les jeux sont fais”. Am nevoie de tine pana ajung la obiectiv. Precum in politica tradarilor politice romanesti. Istoria este asa cum noi suntem capabili sa o receptam. Dupa nota de la Bac inainte de ‘89. Astazi, ecuatiile sunt diferite. Diferentiale. Merita citita cartea, fara prejudecati. Asa cum merita citita cartea “Intelectualii”, Paul Johnson. Sunt carti despre mituri, care te obliga sa gandesti, sa intelegi atunci cand iti judeci semenii decidenti, alesi de tine. Capitolele despre Rousseau, Marx si Sartre. Ca sa intelegi cum se construiesc miscari de tipul “En marche” sau clonele lor regionale sau locale. Cu diferenta de finantare. Ce legatura cu sobolanii? Pomeniti astazi cu manie proletara de ceva “ganditori” specializati in crosetatul cu andrele de Teleorman. Tradarea la romani are multe dimensiuni. Mai mult de patru cat am invatat la fizica, pentru vulg. Cam aceeasi pe care o are Marx cu JC Juncker. Nu l-am auzit pe Francois Hollande spunand ca Macron e sobolan. Desi actualul presedinte al Frantei a fost ministru intr-un guvern al sau. Banii si politica, in aceasta ordine, au reguli, nescrise, in manualul de “bune practici”. Cand cineva evadeaza dintr-un grup, avand o oportunitate, nu e sobolan. Are o viziune. In fotoshop. Cu costurile suportate, nu de femeile lui Rousseau, ca suntem in 2018. Nici Capitalul lui Marx nu mai e de actualitate, desi la Bejing timpul are alte dimensiuni. Principiile sunt insa la fel de puternice in centrifugare. Binele si raul se lupta mediatic. La fel ca in cupa Romaniei la diferite sporturi, cu multi bani din marketing. Daca ai o sansa sa urci profesional si pleci, dintr-o pozitie de unde nu mai cresti, la alta companie, unde ti se ofera sansa de a creste, dupa cum vrei, esti sobolan? Daca intr-un partid esti “en froid” cu sefii si pleci in altul, unde ti se ofera sansa sa ajungi unde crezi ca poti, esti sobolan? Orice organizatie are un numar de posturi, functie de cota de piata. Daca nu te califici, cauti alta organizatie. Daca reusesti, bravo tie. Daca e (i)moral si te “descurci”, inseamna ca se poate. Daca nu o faci tu, o face altul. Hm… Cinic. Dar e o realitate, daca ne uitam la ce se intampla in lumea larga. Summitul USA -North Korea are un prolog dinamic pe retelele de socializare in timp ce criza economica a lumii globale bate la usa. Ne plac situatiile dramatice. Suntem conectati asa ca sa contam. Pentru cine sau pentru ce? Conteaza? Important e sa avem o pozitie in orice. Sa ne dam cu parerea. Chiar daca ea nu foloseste nimanui. Nu suntem centrul lumii. Ne adaptam. Ca sa supravietuim. Individual, daca putem. Impreuna cand e nevoie. Spune cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti. Unii dintre noi emigreaza si se ”insotesc” cu strainii. Sunt “sobolani”? Sau au ales. Dupa principii care sunt politic (in)corecte. Pleci din tara pentru ca afara poti sa te realizezi profesional. Castigi dupa ceea ce faci. Esti un sobolan care tradeaza? Ce? Gasca unde nu iti gasesti locul. Pentru ca ai contestat regula. Sa mergem la CCR. E la moda. Poate o sesizare la inteleptii de la discriminare mai ajuta. La inteleptii politic correct in decizii de la discriminare. Tot sobolani ramanem. Daca supravietuim in lumea ce ne-a fost data…
Ajung acum la o stire despre cat de putini mai spun astazi MULTUMESC. Sau PARDON. Desi cu pardonul omori omul. Cand ti se ofera o sansa sa cresti, atunci cand meriti, trebuie sa spui multumesc in acele feluri, care onoreaza calauzitorul. Spunem multumesc prea rar celui care ne da ceea ce noi credem ca meritam neconditionat. De cate ori spuneti multumesc atunci cand poate nu meritati ceea ce ati primit. Am capatat “prostul obicei” de a spune multumesc atunci cand mi se da ceva ce poate nu merit 100%. Nu sunt sobolan. Gresesc?