Scopul scuză mijloacele?

Întrebarea s-a născut după o dezbatere aprinsă despre cum, de cine și de ce trebuie să fie salvată lumea cu care ne-am obișnuit. Bună pentru unii, rea pentru alții.

În lucrarea care l-a consacrat, Machiavelli se pronunță tranșant privind modul în care se păstrează puterea și cum ar trebui analizate faptele oamenilor. Numai din punct de vedere al scopului fiecărei entități. „Principii”, care nu pot să fie judecați (nici atunci și nici acum), ar trebui să fie înțeleși după scop și nu după mijloace. Scopul este la baza menținerii puterii de decizie și control. Mai vulgar, scopul scuză mijloacele acelora care se luptă pentru putere.

După 500 de ani, în era democrației și a drepturilor omului experiențele pe care le-am trăit în ultimii 10 ani ne demonstrează că principiul lui Machiavelli se aplică cu încrâncenare. Ultimele 2 experimente ale „principilor” lumii noi au generat cele două mari crize economice. 2008-2010 și 2020-2022. Prima dată scopul a fost salvarea băncilor de faliment după folosirea abuzivă a unor produse financiare toxice generatoare de profit rapid. A doua oară scopul nobil a fost salvarea oamenilor de la moarte prin infestare cu un virus scăpat din laborator. Acum suntem în faza premergătoare crizei economice generate de scopul nobil al salvării planetei de „încălzirea globală ”. Dacă analizăm cine s-a îmbogățit în aceste momente de criză  și ce procent din populația globului a sărăcit este evident unde trebuie căutați Principii, scopurile și mijloacele care sunt tot mai greu de scuzat.

De ce democrațiile lumii sunt în impas? Pentru că prea mulți Principi au doar drepturi si prea multă plebe este covârșită de responsabilități. „Principii”  de toate felurile ne dau legi și directive care sunt mijloace ce folosesc doar scopurilor lor. Dacă nu ar fi așa lumea ar fi mai bogată și mai fericită. Este tot mai săracă și mai tristă.

Toate crizele, conflictele, războaiele la care asistăm și pe care le finanțăm din taxele plătite din munca noastră, sunt generate de lupta pentru putere între Principii actuali și cei care urmăresc să le ia locul. Ce facem noi, majoritatea, cei care nu avem putere decât un vot odată la 4 ani? Ne certăm între noi cărui Principe să îi pupăm papucul. Iubim și urâm cu patimă. Fără să existe o minimă șansă să câștigăm ceva. Ne risipim energia ocolind punctul esențial asupra căruia trebuie să găsim un punct comun de abordare.  Ce facem cu justiția aservită principilor? Nu este la fel de strălucitor ca un meci de final de cupă, dar este cel esențial, care dacă nu este regândit sub presiunea populară, necazurile noastre vor continua pe principiul: Schimbarea Principilor, bucuria proștilor. Punctul esențial este Justiția. Acolo este principalul inamic al drepturilor omului. Principii mai mari și mai mici  din justiția politizată trebuie învățați că puterea nu le dă dreptul de a li se scuza mijloacele, indiferent de scopul pe care îl trâmbițează.

La noi în România CCR ne-a „salvat” de un președinte toxic. Spun vasalii Principilor actuali pro-Europa globalistă și federalizată. Chiar dacă scopul a fost bun în accepțiunea unei minorități. Dar el scuză mijloacele la fel de toxice pentru democrație precum presupusele intenții, neprobate cu argumente verificabile, ale celor doi cetățeni eliminați de la vot? O dublă măsură a Principilor Justiției  care nu pot fi judecați de nimeni. Mâine ne putem trezi că ne îngrădesc din nou dreptul la circulație ca să ne salveze de inamici potențiali. Mâine pot interzice banii cash. Mâine pot interzice folosirea aerului condiționat care poluează. Mâine pot prin orice mijloace să ne îngrădească drepturile dacă acestea servesc scopurilor Principilor care îi plătesc.

Dacă se va reforma Justiția prin anihilarea frățiilor politice care o capsează așa cum se pregătește acum în SUA mai există speranță. Altfel, vom merge spre iad pe drumul pavat cu intențiile bune ale Principilor „inamovibili”.