Gata, a început campania electorală. Anostă ca o varză fără sare. Pentru că m-am asigurat acum 25 de ani de plasa de siguranță, cotizând la sistemul de pensii de stat, îmi permit acum niște scenarii ca să nu va pierdeți timp în a alege în ceea ce înflorește politic în aceasta primăvară, ce seamănă cu iarna vrajbei noastre.
Scenariul 1. Turul 1, intră Crinul afrodiziac în vaza unde schimbă apa Adina, iubită de Ursa Mare. Care știe ea pe unde trece meteoritul distrugător de Terra Mare. În turul 2 cu Simeon cel vajnic luptător în vorbe, brice și carice. Câștigă floarea albă de crin că românilor nu le place chiar orice afrodiziac. În afară de palinca de 5 stele. Așa ajunge consoarta vorbitorului în bobi să ne pună în coada purtătorilor de mantie al reginei de gheață bio. Și mergem la pierdere ca jucătorul de poker adormit de prea multă încredere în alba-neagra.
Scenariul 2. Intră în turul 2 Nucu-ușor ridicat pe umerii ușor aplecați la integrarea în absolut. Treziți în conștiința absolutului To be or not to be. Grea întrebare de bac pentru căutătorii de adevăr. Ne reprezintă spun căutătorii de dreptate între zoaiele capitalismului. Nicu-ușor ne va ridica din junk, visează salvatorii planetei, vorbitori de franceză. Cu niște moriștii de vânt și soare când berzele sunt la adăpost. Cu Simeon, artizanul scandalurilor fără finalitate câștigă la masa verde. Chiar dacă suntem o adunătură de iubitori de miracole, nu credem majoritatea în miracolele cu ba pe-a mătii. Mai este nevoie și de bani în loc de sudălmi sau mătănii. Care bani nu prea sunt în portofel. Nici dacă N-ușor acesta se screme să-i înmulțească virtual. Cu excepționale competențe în matematică după ce ar câștiga tot pe noi o să ne pună la rezolvat probleme de aritmetică.
3. Scenariul 3. Ăla de scandal. Intră în turul 2 cei care promit schimbare radicală. Fiecare după putirință: Ponta și Simeon. Unul cu structura de partid în spate. Unul cu structura de non-partid. Unul care poate face schimbarea organizat, din nevoi economice, altul care vrea schimbare anarhică. Am văzut la revoluție ce înseamnă schimbare anarhică. Hoție reglementată democratic. Sic transit gloria mundi.
Nu mai cred că avem de unde alege salvatori miraculoși. Ei nu există. Cred că este vremea să ne uităm la cine este în spatele candidaților. Ce câștigă ei, cei care îi finanțează. Cât o să ne coste investiția lor prin deciziile acelora care câștigă, (cazul Trump ) și să mai așteptăm până când crapă iluzia de democrație parlamentară din România. Ea a murit de mult. Acolo a fost marea amețeală. Acolo se fac legile. Alegerile parlamentare, ce să vezi, nu au ajuns la CCR. Oare de ce? Pentru că nu este o știre sau așa s-a stabilit.
Concluzia mea: dacă câștigă Antonescu sau Nicu-ușor mergem cu Ursula și ne spargem capetele în panourile solare sau ne mătură paletele moriștilor. Dacă ne ducem cu Simion ajungem în incapacitate de plată. Dacă iese un altul și nu se anulează alegerile mai avem o șansă.