De luni bune suntem terorizați cu cifre, statistici, probabilități înfricoșătoare, strategii miraculoase de salvare. Totul despre sănătate, despre moarte, despre nevoia de sacrificiu pentru sănătatea planetei. La care fel de fel de specialiști, fiecare cu viziunea lui și argumentele relative la finanțatori, încearcă să ne convingă că singura soluție să scăpăm de moarte este să îi ascultăm fără să crâcnim. Fără să punem întrebări.
Suntem în război cu ”doamna cu coasă” și nu avem timp de discutat ordinele. Dacă dezertăm din pluton, merită să fim executați la stâlpul infamiei. Eu nu contest că avem un inamic. Am însă o problemă cu generalii care ne conduc.
Ce se întâmplă în țara lui Dorel în vremea pandemiei nedeclarate? Păi după 2 luni de ferecat în case, “generalii” noștri au dat repaos controlat. Puțină distracție la terase, liber la păcănele, liber la scăldat cu distanțare social-fizică imposibil de respectat, mai ales în cluburi. Totul sub conducerea atentă a “competentelor” resurse umane din Direcțiile de Sănătate Publică. La fel ca în alte țări, relaxarea a generat o creștere a numărului de infectări. Pentru că virusul circulă dacă nu a fost eradicat. Mai poți închide ușa pe care se revarsă frustrările oamenilor după închiderea totală? Evident că nu. Care este alternativa? Să identifici focarele atunci când apar, să testezi masiv, să faci anchete epidemiologie serioase și dacă este nevoie să le izolezi prin carantină, pentru că în Constituție ți se permite. Ce s-a întâmplat la noi? Am avut parte de lamentări, de externalizări de vină, de comunicări de cifre alarmante fără raportări statistice serioase, de cazuri punctuale de afectat emoțional populația. Totul exploatat electoral pentru a căpăta control asupra electoratului.
Tovarășilor politicieni care vă pregățiți pentru înfruntarea electorală din această toamnă, vă pun câteva întrebări, zic eu de bun simț. Unde era preocuparea pentru sănătatea oamenilor atunci când românii se plângeau de spitalele insalubre, cu gândaci și toalete infectate? Când bolnavii aduceau medicamentele de acasă? Când fără 10 lei nu ți se schimbă pansamentul și așternutul. Cât de mare era grija statului pentru bolnavii care au nevoie de Euthyrox și acesta lipsește din farmacii de luni de zile? Cum a gestionat statul preocupat de sănătatea oamenilor criza de medicamente din România și scandalurile legate de importurile fictive? Ce a făcut statul acesta iubitor pentru pensionarii care stau la cozi interminabile pentru bilete de tratament în stațiuni lăsate de izbeliște? Cum s-au rezolvat cazurile de malpraxis cu uscăturile din sănătate?
Cât de serios au fost investigate eșecurile intervențiilor în cazul Apuseni, Colectiv sau Mamaia? Cine și cum a plătit pentru incompetență? Cum au reacționat specialiștii din sănătate la statistica UE în care România este pe primul loc la mortalitate infantilă? Ce a făcut statul pentru reducerea mortalității pe șoselele patriei? Cum au fost sancționate abaterile medicilor abonați la firmele de medicamente? Cum a fost controlată publicitatea excesivă de OTC-uri, care promit mult și nu fac nimic? Ce măsuri au fost luate pentru stoparea devalizării CNAS de firmele căpușă? Răspunsurile în ceața salvatoare pentru EI generate de un singur inamic al sănătății noastre. Covidul. Dacă Covid nu e, nimic nu e. Oare de ce? Explicațiile mele în editorialul următor, despre bani și războiul economic.
