În România curge lapte și miere prin portofele. A repetat corul antic PDL în jurul Sustenabilului de neam și țară de la Palatul Victoria. Nouă profanilor nu ni se pare că trăim mai bine, dar noi nu contăm pentru că experții fără număr ne spun că nu suntem educați. Proiectul “România Educată”, scos de la naftalină în dealul Cotrocenilor, ne este prezentat ca vaccinul miraculos împotriva analfabetismului economic al consumatorilor de fiere cu etichetă de miere.
Unde-i buba? Suntem săraci la capitolul oameni politici de caracter, zic eu, după ce mă uit pe pozele de la diferite congrese de alegeri de tătuci politici. Ultima etalare a lipsei de caracter a fost spectaculoasă fotografie cu Cîțu-Omul nou, înconjurat de oamenii vechi sau salvați de Orban de la înec politic. Încep cu liderii PDL care s-au salvat de la plata datoriilor electorale refugiindu-se în tufișurile PNL după încheierea mandatului lui Băsescu. Emil Boc care are nevoie de banii din PNRR să construiască metroul virtual la Cluj, Gheorghe Flutur omul lui Băsescu în Bucovina, nu foarte străin de Suceava roșie în primul val al pandemiei, Robert Sighiartau băiatul care se visează ministru după ce a înghițit broasca la sfatul mentorului sau Ioan Oltean, tot PDL. Daniel Buda tot PD la bază, care din absolvent de facultate de științe agricole a făcut dreptul și acum se mândrește cu modificarea codurilor juridice de tristă amintire, conjudețean cu mult specialistul în deplasări și securitate Lucian Bode, tot PD la bază. Să nu o uităm pe Raluca Turcan care știe să recunoască marca de parfum a puterii și se poziționează corespunzător ,pas cu pas”. Precum Alina Gorghiu. Lista poate continua. Și am suspiciuni rezonabilă că nu Cîțu este creierul. Un expert în resurse umane v-ar explica în detaliu de ce personajul nu are nici o calitate de lider. Are vocația specifică personajelor de tip Dinu Păturică. Modul în care cu nonșalantă un tânăr imberb într-ale politichiei trage la poartă, în deschiderea unor meciuri în liga în care nu joacă, demonstrează că este o jucărie pentru niște păpușari frustrați de prea mult stat pe banca rezervelor. Frustrații care freamătă, în speranța schimbării ipotetice a antrenorului salvator, care le-a promis intrarea pe teren.
În toată această arhitectură de frustrări, cea care mi se pare cea mai deplasată este frustrarea legată de pierderea unor ministere de forță la negocierile care au instalat această coaliție la butoanele puterii. Da, PD-ul a fost puternic în Transilvania și a adus foarte multe voturi în alegerile de anul trecut. Dar România Mare are și alte regiuni care o fac mare. Pentru care nu s-au făcut mari investiții în omogenizarea accesului la bunăstare de-a lungul ultimilor 30 de ani. În marile centre urbane, greii vechi s-au războit între ei și USR-ul le-a furat voturile tinerilor. Fără compromisurile necesare ale lui Orban, Cîțu nu ajungea șef la Palatul Victoria. Fără Orban, Anisie nu împărățea România educată. Și nici Nelu Tătaru, specialistul în operații de apendicită din Vaslui, nu se ocupa de lupta izoletelor cu Covidul. Și nici Rareș Bogdan sau Sorin Câmpeanu nu căpătau carnete de partid la PNL. Avem și categoria de tineri care mușcă mâna binefăcătorului, Mara Mareș și Sebastian Burduja. Îl sprijină pe Cîțu. După ce Orban i-a urcat pe scena politică. Da, Orban a făcut compromisuri. Cu materialul clientului. Dar nu trebuie să plătească singur. Cei care încearcă să se salveze acum în altă barcă ne spun prin acțiunile lor că nu le pasă decât să le meargă lor bine. Partidul este doar o catapultă. Ca să fie cât mai sus fără efort prea mare. Cine plătește costurile? Neimportant. Așa cum nu este important ce mănâncă și unde dorm oamenii cu avutul luat de ape. Concluzie: Unde caracter nu e, viitor nu e. Pentru România.
