Luni a fost spectacol la Washington D.C. Fast și declarații de hard love și soft hate, numa bune de hrănit comentatorii în media nouă și veche. Care comentatori urmează să mențină atenția publicului departe de jocurile de culise care urmează să redeseneze relațiile combatanților în economia lumii.
Mesajul pentru americani a fost că urmează ani de bunăstare. Cum? Taxând suplimentar produsele de import. Obiectivul ar fi ca să nu se finanțeze salariile muncitorilor din alte țări cu banii americanilor. Aceste suprataxări ar urma să aducă șuvoaie de bani Americii. Realitatea este însă departe de a fi atât de sclipitoare pentru americani. Produsele taxate suplimentar vor deveni mai scumpe. Deci inaccesibile unei categorii largi de americani. În industria modei, de exemplu, companiile americane și-au mutat producția în China, India, Vietnam sau America Latină. Pentru că acolo costul cu forța de muncă este mai mic (mai puține drepturi ale omului). Aceste branduri americane vor deveni mult mai scumpe și pe termen scurt, până la o eventuală mutare a producției în America este nevoie de investiții și timp. Consumatorul american va plăti costurile tranziției și asta nu înseamnă bunăstare. În materie de alimentație, produsele americane nu sunt cunoscute pentru calitate. Acolo producția este axată pe volum la prețuri mici. Vinurile din California nu pot asigura raportul preț calitate al vinurilor din Chile. Brânzeturile bio din Ontario nu pot să fie produse în SUA. Nu mai vorbim de produsele alimentare europene pentru care americanii au prins gust după pandemie. Vor deveni produse de lux în SUA. Războiul comercial pe care l-a promis ieri Trump va costa în primul rând consumatorul american. Deci, despre bunăstare doar promisiuni. Creșterea inflației aproape o certitudine.
Mutarea producției de bunuri ale companiilor americane înapoi acasă implică pe lângă investiții de capital și revenirea la o curricula bazată pe științe exacte pentru asigurarea resursei umane. Care nu se poate face de azi pe mâine. În nici un caz în cei patru ani de mandat al președintelui. Universitățile americane de top sunt fieful progresiștilor și războiul cu aceștia va să fie unul de uzură. Declarațiile privind încheierea politicilor Green Deal nu sunt suficiente pentru a stopa curentul în rândul tinerilor adulți, educați în spiritul luptei împotriva schimbărilor climatice.
Orice reconstrucție a unui sistem deteriorat costa mai mult decât construcția unuia nou. Rezistența este mult mai mare și complexă. Donald Trump a mai făcut un anunț interesant, cel referitor la înființarea Fiscului Extern. Este un semn că se așteaptă la migrarea unor capitaluri interne în zone mai prietenoase cu optimizările de profit. Se așteaptă la rezistența din partea acelora care au făcut profituri imense din subvenționarea energiilor verzi. Interesant va să fie cum va evolua parteneriatul în NATO cu UE încăpățânată pentru a lupta pentru Green Deal.
Interesant a fost că după referirile la bunăstarea americanilor au fost puține indicii privind politica externă. S-a angajat să facă din armata americană cea mai puternică armată din lume. Și să fie un pacificator și unificator „prin războaiele pe care le încheiem… și prin războaiele în care nu intrăm niciodată”. Adică în Ucraina și Orientul Mijlociu se încheie conflictele, iar Taiwanul o să revină Chinei fără o intervenție americană. Imposibil fără sacrificarea unor pioni. Care? Asta vom afla probabil pe rețelele sociale tot mai libere?
Până atunci, atenție la portofel!