Precampania asta electorală dezvăluie o Românie măcinată de mizerie, zoaie, scandaluri și promiscuitate. În loc de analize și strategii pe termen lung suntem bombardați cu informații despre cum feluriți candidați la gestiunea banului comun au „fentat” legea la adăpostul pămătufului justiției și instituțiilor „abilitate”!
Ploșnițele care acum câțiva ani terorizau Manhattanul, acum terorizează Parisul. Au ajuns și în București. Azi în capitală, mâine-n toată țara. Ploșnițele se înmulțesc atunci când curățenia este superficială, iar gospodarii leneși și iresponsabili. Nici vecinii nu sunt mai puțin vinovați. Tolerarea mizeriei într-un apartament vecin, baricadarea în propriul spațiu fără asociere cu proprietarii de spații curate se sfârșește prin infestarea întregului bloc.
Ce legătură între înmulțirea ploșnițelor și politică? Una simplă. Lipsa standardelor de curățenie și superficialitatea sancțiunilor. Totul în numele drepturilor omului și ale prezumției de nevinovăție. Cu concursul instituțiilor „abilitate” care nici măcar atunci când legea este bună nu o aplică în spiritul ei, cu celeritate.
Etica și integritatea au ajuns un subiect de dezbatere precum sexualitatea. Totul este fluid. Riscând să se transforme în inundații devastatoare. Partidele au comisii de integritate care în loc să promoveze specialiști integri cu mape profesionale impecabile, tolerează impostori promovați de interesele locale ale grupurilor specializate în suptul banilor de la buget. Pentru că politica se face cu bani. Curățenia banilor este și ea fluidă. Există și ANI, o instituție care ar trebui să folosească mijloacele de curățenie oferite de lege. Care lege este incompletă și nebuloasă. Găurită precum un șvaițer. Făcută așa din neprofesionalism sau cu scopul precis de a oferi portițe pentru „descurcăreți”? Așa se face că periodic, în alegeri sau când trebuie făcute numiri în structuri de conducere ale statutului aflăm despre șvaițerul din CV-ul unui candidat sau altul. După ani lumină. Pămătuful de la ANI este de decor. Precum comisiile de etică din universități atunci când mai izbucnește câte un scandal de plagiat la doctorat.
În UAT-urile în care mizeria este la ea acasă responsabilii cu curățenia, numiți politic, sunt vinovații principali. Dar oare cine sunt vinovații de mizeria politică din galantarul politicii? Înainte de a pasa vina la șefii de partide ar merita o analiză a organizațiilor locale. Care furnizează resursa umană pe care se sprijină vârful piramidei. Acolo se dezvoltă produsele toxice, departe de camerele de luat vederi. Acolo interesele imobiliare, interesele „antreprenorilor” intr-ale infrastructurii și utilităților, interesele într-ale energiei nasc interlopi care controlează populația. Descentralizarea în autoritățile „competente” a dus, pas cu pas, la creșterea puterii grupurilor de interese locale. Spectacolul grotesc de la Iași, unde autoritățile „competente” au consumat resurse relevante pentru protejarea interlopilor în timp ce se plâng de lipsa de resurse în lupta cu drogurile și violenta din școli, cu traficul de persoane, violențele domestice sau violența de pe străzi este cel mai relevant argument că suntem ostatici într-o lume în care democrația este la terapie intensivă.
De la „mai bine golan decât comunist” la „mai bine interlop decât comunist”. Capitalismul în traducere românească.