După chinuri ale facerii, extrem de dureroase și costisitoare avem președinte. Într-o republică semi-prezidențială. Adică nici în căruță și nici în teleguță.
Democrația este despre lupta ideologică între partide. Pe programe și strategii la care să achieseze cetățenii plătitori de taxe, prin vot direct și secret. Partidele noastre nu au programe, nu au strategii. Cetățenii nu mai au opțiuni democratice. Caută independenți antisistem. Adică exact anti statul garantat de democrație cu toate instituțiile și autoritățile sale.
Și ca întotdeauna când sunt schimbări radicale de organizare, primii care intră pe ușa deschisă de emoția schimbării sunt aventurierii și vânzătorii de vise. Masele se mișcă emoțional. O știu foarte bine hoții de buzunare din gări și aeroporturi unde oamenii sunt emoționați de schimbările de peisaj.
În spatele independenților sau a oamenilor noi, diferiți de cei prăfuiți pe rafturile politicii, se găsesc întotdeauna finanțatorii. Nu exista nici măcar un film fără investitori. Dacă în partidele create pe baza unui statut cu conducere transparenta poți să urmărești finanțarea și cheltuielile, la independenți sau partidele mici nu este același lucru. Mai funcționează și trocul (eu îți dau lemne tu îmi dai făină) pentru supraviețuire. La troc în general nu se plătește TVA. Din care România nu prea colectează conform mediei UE. Acum ce urmează? Pentru că la guvernare trebuie votat de Parlament un prim ministru si cabinetul său politic. Sau iar ne întoarcem la dezastrul de tehnocrați de după Colectiv cu vreun Ciotloș, om nou ? Posibil.
Din păcate următorul guvern trebuie să scoată țara dintr-o mlaștină economică. Având o opoziție puternică cu soluții alternative teoretice și utopice care vot bloca reformele în Parlament. Ce trebuie sa facă guvernul în lunile care vin? Să facă reforma administrativă, cu pierderile naturale de locuri de muncă în administrația locală. Frustrări așteptate și procese. Voturi pentru opoziție. Să promulge legea salarizării în domeniul public. Alte frustrări. Să rezolve aberațiile din salarizarea și indemnizațiile magistraților. Alte frustrări. Care sunt sinucigașii care s-ar arunca politic în aceasta lupta inegală cu un Parlament fărâmițat de redistribuiri? Punem rămășag că acel guvern minoritar votat în săptămânile care vin va trebui să crească TVA-ul și nu rezistă până la Crăciun?
Între timp Președintele trebuie sa își numească consilierii, sa numească șefii noi la Serviciile de Informații , sa numească judecători noi la CCR și șefi noi la parchete. Oameni noi care stau la coada în încăperile vechi ale puterii. Acolo este lupta de uzură care ne va arata încotro ne îndreptăm.
Să nu ne facem iluzii ca să nu avem deziluziile cu care ne-am obișnuit de 25 de ani.