O nouă probă olimpică : distanțarea socială 

Duminică m-a apucat distanțarea socială de iubita mea civilizație occidentală. După atâtea burtiere galbene și răcnete la teveu mi-am zis că Réunion (Franța de peste mări) este suficient de departe de Europa ca să nu mai am parte de filme cu Dorel în acțiune. Nu am luat în considerare că Franța, mamițica noastră între-ale politichiei, are alegeri locale. Și când aleargă după voturi politicienii lor la fel precum cei mioritici fac prostii și mint de îngheață apele. 

Am plecat din București spre Paris. La noi oamenii mai purtau măști, se dezinfectau periodic. La Paris nici un semn că se întâmplă ceva serios. Am tranzitat orașul spre Orly. Aeroportul cel mai nou al Parisului. Nici un semn de panică. Minuscule afișe cu pandemia. Iar fără măști oamenii. Am văzut în schimb niște chinezi îmbrăcăți ca niște cosmonauți, care păreau că joacă într-un videoclip pentru distrat copiii plictisiți de vacanță.  Am trecut de pașapoarte fără să ne întrebe nimeni nimic și după 12 ore am aterizat în Saint Denise. 450 de oameni. Nicio formă de control. Să ne întrebe de unde venim încotro bănănăim. Nimic. Doar un amețit care ne-a dat o hârtie cu pericolul care vine din China. Scris frumos cu roșu și albastru. La ieșire coșurile de gunoi erau pline cu afișe. Ca după o întâlnire electorală. Și după asta a început distracția. Ajungem la hotel și ni se spune că madama ministru de la interne, în vizită electorală în Réunion a decretat că toate restaurantele trebuie închise și nu se mai servește micul dejun la hoteluri. Deși insula cu 350.000 de suflete nu are decât 9 cazuri toate izolate și cu contaminare cunoscută. Ultimii doi veniți cu avionul! De râs sau de plâns. Ca tot românul educat în minunata societate de consum am dat fuga la supermarchet. Unde nu am putut intra în parcare. Mii de oameni și cozi la casă de zeci de persoane care își disputau câte un pachet de hârtie igienică și conserve de fasole. Fără măști pe față. Am încercat să accesez site-ul prefecturii. Nici o informație. Vedetă era mini-taifunul Harold care traversa insula spre Mauritius. Seara târziu, după ce am găsit un mic comerciant chinez să ne dea o bere rece Dodo am ronțăit o jumătate de baghetă la un colț de stradă pustiu și am citit anunțul prefecturii. Cică pe aeroport sunt reprezentanții serviciului de sănătate publică. Care nu era clar ce fac acolo. Probabil se ascunseseră prin toalete când am aterizat noi, cei din linia întâi a focarului. Ni se spune că nu se suspendă nici un zbor în Réunion dar să nu cumva să plecăm în Madagascar că ei închid aeroporturile din 20 martie. Nu mai are nici o șansă Mazăre să se distanțeze social pe acolo. Și noi care credeam că politicienii cu un neuron s-au născut la București! Toți sunt la fel de goi de idei și competențe.

Acum, cu stările de urgență au mână liberă să facă ce vor cu viața noastră. După cât îi duce capul. Invocând grijă pentru noi. Libertățile ne vor fi confiscate în numele iubirii. Cam ca la  bătăile conjugale. O să facem. O să dregem. Dacă voi tăceți, ascultați doar din surse oficiale și vă distanțați social. Ochii și gura trebuie acoperite. Prin urechi încă nu am auzit să se propage vreun virus terorist. Dar întotdeauna creativitatea impotenților ne va surprinde. Frica ucide civilizația. Cât a mai rămas din ea după ce societatea de consum fără credință în Dumnezeu s-a predat mânuitorilor de bani virtuali și mercenarilor lor.