Nu iese fum fără foc

În ultimele zile zboară știrile cu impact emoțional mai ceva ca pocnitorile interzise. Știe tot românul că în România, ceea ce este interzis este sancționat cu dublă măsură. Dacă vinzi ghiocei cu masca pe figură te încătușează poliția. Dacă ești “esențial” poți să îți urli dragostea de țară fără mască pe figură așa cum prevede legea, în centrul Bucureștiului și te alegi cu like-uri fără număr. Așa cum se aleg cei care își pun pe rețelele de socializare filme la volanul bolizilor ce depășesc viteza legală. Scandalurile și injuriile generează mai mult trafic decât știrile despre cum se produc banii și cum se împart ei. Pentru că zilele astea se pritocește un buget care va supăra pe toată lumea. Și decidenții au tot interesul ca să nu vedem cum se repetă 2010.

Printre o crimă, un viol și o spargere la o secție de poliție se strecoară știrea “pe surse“, că ne așteaptă un buget de austeritate. Am suspiciunea rezonabilă că un procent relevant, din consumatorii de informație nu interpretează corect cuvintele “austeritate”. Austeritatea, când ne referim la oameni, înseamnă în primul rând cumpătare în viață. Mai pe înțelesul acelora care au apucat anii ’80: strânsul curelei pentru plata datoriilor externe. De ce vom avea un buget cumpătat? Pentru că nu avem bani și nici mecanismele prin care ei se pot produce. În ultimii ani am finanțat prin consum economiile altor state. Nici în 2021 și nici în 2022 nu se va schimba nimic. Înainte ca să ni se ceară să fim cumpătați avem dreptul să ne întrebăm cum am ajuns aici. Am avut 2 ani electorali. În care nici unul dintre actorii politici nu a fost cumpătat în promisiuni și a adoptat măsuri pompieristice. În goana după voturi au promis necumpătat tot felul de beneficii.

Au votat și promulgat tot felul de legi fără finanțare. De la Parlament la Președinte. Cu cinism și iresponsabilitate. Exact la fel ca în 2008-2009. Cei care au câștigat și cei care au pierdut sunt la fel de iresponsabili în necumpătarea care astăzi ne aduce în groapa din care nu mai putem să ieșim fără austeritate – cumpătare. Noi, nu ei. Ei, cei care ne drogau electoral, ajunși acum la putere își angajează necumpătat consilieri fără număr, în loc să reducă cheltuielile administrative le cresc. Se bat pe prefecți și secretari de stat. Să vină alții, spune strada. Cine? Alți lupi flămânzi cu alt “to do list”. Din ce în ce mai puțin competenți în management, deprinderi care se obțin în exercițiul conducerii de jos în sus în locurile unde se produc bani și nu în ONG-uri finanțate de unde bate crivățul, mistralul  sau uragane de toate felurile de gen.  Se vede la fiecare acces la putere al unei forțe politice. Noi și curate, virtual până la botezul exercițiului puterii. Istoria României moderne ne învață că de fiecare dată când ne-am găsit în fața unei situații fără ieșire am ales greșit alegând debușeul naționalismului deșănțat.

Și am ajuns la mâna cămătarilor momentului. Pentru că atunci când ești la fundul sacului, băncile nu te împrumută, dar se reped să o facă  cămătarii machiați în IFN-uri. Vrem pensii decente. Ca să le acoperim pe cele existente în plată trebuie să ne împrumutăm. Pentru că cei angajați nu generează veniturile necesare. Ne împrumutăm ca să plătim pensii. Avem nevoie de mai mulți polițiști, de mai multe asistente medicale, de mai mulți profesori. Nu avem resurse să îi plătim câtă vreme birourile sunt pline de pile plimbătoare de hârtii. Trebuie să ne împrumutăm. România începe să semene tot mai mult cu Grecia anilor 2007-2008. Cât ne mai putem împrumuta? Nu foarte mult timp până să ajungem la tăieri și nu creșteri, după modelul anului 2010. Așa că iar ajungem la austeritate. O să fie. Dacă însă o gestionează acest conglomerat de necumpătați flamânzi o să ne alegem doar cu fum care o să ne înece înainte ca focul să ne ardă când nu vom mai putea salva nimic.