Münchhausen se globalizează

În aste zile toți ne-am urat numai de bine, ne-am relaxat și ne-am urcat sacii într-un utilaj (căruță, truck, mașină electrică sau avion personal, după iresponsabilități de visare) care ne promite să ne urce în rai. Adevărat este că speranța moare ultima, dar la fel de adevărat este că atunci când ești în ring și nu ți-ai pregătit mușchii stomacului ești KO la podea. Fără posibilitate de reacție de salvare. M-am uitat în noaptea dintre ani peste declarațiile liderilor țărilor care contează. Mă sperie că toți ne sfătuiesc să ne relaxăm mușchii. Cu speranță și reziliență. Tare îmi este că ne vor KO la câte alegeri „democratice” pregătesc.

În SUA, lupta pentru putere se anunță crâncenă. Cu toate armele din dotare activate. Joe Biden deja în campanie pentru un nou mandat susține, fără argumente, că Statele Unite sunt cele cu cea mai mare putere în lume. De pe plaja din US Virgin Island se pare că viitorul sună bine. Realitatea însă vine cu argumente contra acestor iluzii de bine. Datoria SUA a ajuns la 33 trilioane de dolari. Lupta electorală dintre republicani și democrați riscă să blocheze finanțarea administrației federale. Presiunea migrației ilegale la granița cu Mexicul crește cu fiecare lună. Proporțional cu scăderea în sondaje a lui Biden. Dacă finanțarea pentru lupta de salvare a democrației în Ucraina seacă și ajutorul pentru economie. După spusele domnului Blinken ajutorul pentru Ucraina  s-a întors în proporție de 90% în industria SUA. Așa o fi. Dar dacă Congresul blochează sumele viitoare, lucrurile se complică. Ajutorul pentru Israel este esențial pentru consolidarea poziției SUA în regiune. Și în acest caz fluxul cash-ului nu mai respectă regula luptei pentru „democrație”  și litiu. Nici „maidanul” de la Belgrad nu dă roade bune. Kosovo pufăie ca Etna înainte de explozie. Scandalul Harvard este doar vârful icebergului care va lovi progresismul exacerbat.

De cealaltă parte a baricadei puterii economice mondiale, în China, Președintele Xi vorbește despre  pace și despre „reunificarea” cu Taiwanul. Cu 2 săptămâni înainte de alegerile prezidențiale,  dincolo de strâmtoarea care separă națiunea chineză. Dacă mă uit la cum UE finanțează locurile de muncă din China cu programul Green Deal este o probabilitate foarte mare ca 2026 să fie anul reunificării. În timp ce universitățile se ocupă în US de discriminare pozitivă și studii de gen, China investește în educația pentru științe exacte. Consolidarea moștenirii înainte de introducerea noilor abordări. Stabilitate și progres, simultan. Exact ce Occidentul dependent economic de China nu face. Distruge prin educația progresistă toate rădăcinile.

Mesajele  de anul nou ale lui Macron și Scholz sunt încărcate de Speranțe deșarte. Franța așteaptă de la Olimpiadă încasări record în timp ce forțele de ordine sunt paralizate de politica corectă față de imigrația ilegală, poziția ambiguă față de Israel și grevele inițiate de extrema stângă. Scholz cere încredere în viitor și schimbare. Dă vina pe agresiunea rusească în Ucraina pentru creșterea costului vieții, fără nici o referire la efectele dezastruoase ale Green Deal-ului promovat de concetățeana lui, aflată la butoanele UE.

După ce în vara asta Marea Britanie a fost inundată de imigranți ilegali, 750 pe zi, premierul Sunak a evitat să mai vorbească de Ucraina în mesajul de Anul Nou. Banii vorbesc și devin tot mai scumpi, democratic. Împăcarea caprei democrației cu varza economică, clatină conservatorii britanici la alegerile din mai.

Cireașa românească de pe tortul 2024 o reprezintă alocuțiunea președintelui Iohannis. În România totul este superrr. „Economie robustă, independență energetică” și modernizarea marilor sisteme publice „de la educație la sănătate”. Baronul Münchhausen a fost mic copil.