Dacă trece moțiunea (probabilitate 80%) Ponta o să recâștige controlul PSD. Cu actuala structură a Parlamentului opoziția nu are nici o șansă și nici anticipatele nu sunt altceva decât gogoriță pentru fraieri.
Guvernul actual o să asigure tranziția, în campania electorală, până la validarea unui nou guvern în Parlament. O să rămână la butoane, fără să le poate apăsa. O să spună că a vrut dar că nu a putut să dea bani din cauză că a trecut moțiunea. Adică nu poate face nimic din cauza trădărilor din Parlament. În nici un caz pentru că nu sunt bani. Marii pierzători o să fie pe lângă Dăncilă, minionii ei, Fifor și Teodorovici și gașca. Teodorovici o să fie fericit că scapă de construcția bugetului pe 2020. O să stea pe margine să-l critice pe cel făcut de guvernul de tranziție unde nu știu cum vor fi păcăliți să se sacrifice câteva figuri cu brand. Alegerile anticipate vehiculate de închinătorii la seriale science fiction sunt doar un fel de praf de adormit mințile celor care nu au răbdare să citească Constituția. Care din nefericire nu are poze de fundal pentru paragrafele seci și tehnice. Dacă trece moțiunea Dăncilă o să se claseze pe locul 4 . În timpul campaniei electorale o să se deruleze negocierile pentru un viitor guvern. Adică negocierile ce îi vor aduce lui Ponta șanse maxime de alocare de posturi bine plătite pentru cei care aleg schimbarea bărcii. De ce să se mobilizeze primarii să arunce voturi pe apa gârlei? Mai bine îl promovează pe Diaconu sau non combatul. Că la locale își pot păstra finanțările aducătoare de profit doar dacă există bani reali și nu promisiuni fără acoperire. Dacă se mobilizează pentru declamatorul de versuri liderii locali îi asigură lui Ponta trambulina care să-l propulseze în fruntea stângii, de unde s-au ales cu cei mai mulți bani necontrolați în consilii de administrație unde nu faci nimic să scoți bani pentru partid și pentru tine. S-ar putea ca Mircea Diaconu să îi ia locul lui Vadim după modelul ’92. Barna nu are șanse să ajungă în turul doi, acum că povestea cu diaspora s-a cam făsâit și poveștile cu OMV fac rating pe rețelele de socializare. Cam mulţi parteneri de viață ai politicienilor post revolutionary au supt de la ugerul corporației post privatizare a Petrom. Dacă trece moțiunea, președintele trebuie să însărcineze un iubitor de sacrificiu politic cu formarea unui guvern de tranziție. Apoi pe al doilea dacă nu trece. Al treilea și moţiunea o să treacă. Nu cred că mai are șanse chestia cu tehnocraţia. Exercițiul Cioloș ne-a cam vindecat de utopie. Și nici nu mai cred că USR și apendicele Plus, la rafalele interne care îi macină, mai au de unde să își permită să piardă voturi. Să ne gândim că urmează 14 luni până la votul pentru parlamentare. Fără politici de austeritate nu se poate crea un buget sustenabil. Așa că oricine vine până în noiembrie 2020 trebuie să își asume alinierea la zidul unde se aruncă cu ouă stricate. O să fie un partid suficient de masochist? Nu cred. O să vedem o grupare de sacrificiu. Plătită bine, să amâne după modelul 2009 impactul undei de șoc. Cine o să plătească, cu ce sume, o să aflăm prea târziu ca să mai influențeze parcursul condamnaților. Fiecare are un preț. Și România mai are încă de unde să plătească. Nu neapărat cash. Barterul politic e la modă și evită taxele. Dacă nu trece moțiunea (20% probabilitate) atunci PSD-ul este istorie. Pro România o să înghită PSD-ul. Voturile pe stânga se vor rupe între Dăncilă și Diaconu. O să intrăm în 2020 fără buget, la fel că în 2010. Costurile finanțărilor pentru opintelile tristelor figuri din actuala conducere PSD care se prefac că mai conduc stânga vor fi atât de mari încât vor genera compromisuri atât de nocive pentru țară încât vulnerabilitățile vor permite prietenilor de conjunctură să ne cumpere la prețuri second hand. Oricum o să iasă votul, noi ăștia fraieri care credem că putem influența viitorul o să plătim compromisurile negociate. Preț de produs nou pentru second hand. Ne-am obișnuit.