Mizeria de sub preș a început să fie toxică

Sub preșul istoriei, în toată lumea, este multă mizerie rezultată în urma creșterii economiei globale. Crizele din anii 1970, 1980, 1990, 2008 au fost semne la care lumea a reacționat superficial. În ultimii 65 de ani în lume s-a tot făcut curățenie de mântuială în raporturile dintre națiuni de la est la vest, de la nord la sud. Pe măsură ce în ciclurile economice se ajungea la recesiuni, care se reflectau în scăderea nivelului de trai, mișcări sociale, escaladarea războiului rece și accelerarea cursei înarmărilor, s-a ajuns la confruntări militare, lovituri de stat, revoluții și războaie de independență. Globalizarea, eliminarea granițelor geografice, a fost un proces care promitea să elimine barierele din calea capitalului grăbit sa crească. Astăzi vedem că procesul dă rateuri. Cu costuri imense pentru capitalul uman.

Între 1950-1990 economiile avansate contribuiau cu 75% la creșterea economică globală. În 2010, acest procent scăzuse deja la  40% spun analizele Băncii Mondiale.Tranzacțiile între țări (importuri și exporturi) au crescut de la 20% în 1950 la 55% în 2010. Dependența economiei globale de fluiditatea acestor procese s-a accentuat în ultimii ani. Doi ani de blocaje generate de pandemie au produs perturbări în aceste fluxuri economice. Care au generat măsuri protecționiste. Țările cu economii avansate au încercat să transfere o parte din povară economiilor în curs de dezvoltare. De care au descoperit cu stupoare că depind mai mult decât s-au așteptat. În timp ce preocupările în Occident erau legate de protecția mediului și viitorul Pământului, drepturile minorităților, de închiderea minelor și centralelor nucleare, sexul din buletine, supraviețuirea unor șopârle pe cale de dispariție, de rescrierea istoriei pentru  generare de cât mai multe voturi în campaniile electorale energia și mâncarea au început să se scumpească. Mâncarea se produce pe suprafețe care distrug specii, îngrășămintele care cresc productivitatea în agricultură se produc cu consum mare de energie, materialele cu care se ridică coloșii din marile centre urbane se produc în fabrici poluante și energofage.

Condițiile de muncă în aceste fabrici nu prea respectă standardele de drept ale omului cu care se mândresc vorbitorii de la Conferințele de Bătut Apa În Piuă, stropite din belșug cu șampanie. Dacă le-ar respecta costul ar creste și profiturile finale ar scădea dramatic. Nu din cauza asta producția a fost exportată în țări în care drepturile omului sunt doar pe hârtie și lumea “civilizată” se ocupă de inovație, servicii și tipărit bani. Deschiderea Financiară Globală, definită ca suma tuturor activelor și pasivelor străine în procentul PIB-ului a crescut de la 50% în 1970 la 400% în ultimii 10 ani. Aceste conexiuni tot mai puternice între țările lumii sunt imposibil de inversat. Nici o țară nu mai poate supraviețui închizând-se la schimburi comerciale externe. Conflictul din Ucraina este doar vârful icebergului care fracturează carapacea  societății perfecte în care am visat că trăim. Asistăm la un conflict între două civilizații, fiecare cu “adevărurile” ei.

Cam cum s-a întâmplat la Căderea Imperiului Roman civilizator, înainte de intrarea în ceea ce istoria numește Dark Ages (Evul Mediu timpuriu). Pentru că nu se poate să ne mințim cu vorbe frumoase, întorcând capul de la realități dureroase ca să dormim liniștiți, fericiți că nu suntem noi eroii știrilor cu impact emoțional, este timpul sa acceptăm că lumea în care trăim se va schimba. Ca să nu facă implozie lumea noastră perfectă, trebuie să fim responsabili și să negociem lista de priorități și să ne pregătim de niște pierderi de confort. Vrem nu vrem tot vom pierde din confortul actual. Important este ca aceia care vor negocia în numele nostru să nu ne vândă pe doi arginți. În vremuri tulburi istoria ne învață că înfloresc lideri cu limba dulce dar cinici, mincinoși si fără caracter. Să facem curățenia de primăvară, cu minuțiozitate, măcar în ograda noastră.