Pendulez de vineri între știrile de la Biarritz și București. Alea despre cei șapte magnifici din marea politică și chibiții de la vârful grămezii incerte de la periferie. Ce legătură între personaje?
Aparent nici una. Și totuși dacă dăm jos machiajul, diferit după câți bani sunt de alocat de la sponsori, rămân cam aceleași bule urât mirositoare când se sparg. Politicienii din toată lumea, România nu face excepție, sunt ca spuma barbotată la suprafața bazinului de ape uzate. Fiecare țară, fără excepție, mai ales cele cu politica corectă ca fanion, au câte o Glina în dotare. Principiile democrației moderne saltă politicieni la vârful piramidei puterii așa cum face hidrogenul sulfurat și metanul degajat din emanațiile oamenilor în canalele colectoare. Nisipul are consistență și se duce la fund pentru că are greutate. Bulele se ridică ușoare și zglobii spre suprafață. Politicienii se spune că sunt “spuma elitelor”. Or fi fost în vremurile când democrația funcționa și nu fusese încă confiscată de ecluzele canalelor colectoare. Acum sunt doar o spumă care riscă să ne sufoce. Politicienii care fac astăzi jocurile, în sala de bal sau în anexele operaționale au un numitor comun. Nu sunt liberi. Sunt sclavii acelora care le-au finanțat voturile. Cei care democratic i-au așezat vremelnic în niște jilțuri de unde trebuie să întoarcă favoruri. Sau se întorc în uitare. Nimănui nu-i place uitarea, mai ales dacă se simte inconfortabil cu sine și are o reținere să se uite în oglindă când se demachiază. Ce se întâmplă cu bulele din România? Aflu că s-a demachiat alianța PSD-ALDE? S-au uitat unii la alții și au descoperit că nu se mai plac acum când se apropie decontul pentru zbenguielile din ultimii 4 ani pe banii noștri. Tăriceanu vrea la Cotroceni călare pe ce a mai rămas din PSD. Fostul mare partid i-a spus pas. Pe bună dreptate. După 26 mai nu mai era decât o mare bulă de metan care încearca să mai amâne inevitabilul. Fâsâială. În teritoriu, acolo unde se adună voturile la locale și parlamentare Tăriceanu –ALDE are putere cât un elefant ieșit la pensie dintr-un circ falimentar. Oamenii fugiți la ALDE din motive de intoleranță la justiție se mută cum le este obiceiul. Au găsit o barcă cam goală . Pro România. Nici la PNL lucrurile nu stau pe roze. Partidul fanion al opoziției susține un Președinte care în ultimii 5 ani nu a făcut nimic notabil pentru România. În afară că a legitimat-o pe Alina Gorghiu după venirea la Cotroceni. Ca să distrugă orice posibilitate de emancipare a unui lider adevărat al dreptei. Să nu uităm că Iohannis a fost propunerea USL pentru premier. Sau ați uitat? Uităm repede și învățăm greu chimia politică. Ca să nu stăm liniștiți ni s-a dat o lebădă neagră. USR, pentru alternative de bule. Când au apărut lideri posibili hop o altă bulă de tip lebăda neagră. Micul mare Cioloș. Cum a fost lebăda la fel de neagră Colectiv. Genetica politică . Ca în bancul cu șobolanii din sacul de hârtie. Acum mai apare o bulă, Mircea Diaconu, ca să fie reprezentați toți păpușarii. Și omul care nu a învățat chimie și nu știe cum e cu metanul și hidrogenul sulfurat ce să facă? Să cumpere, medicamentul espumisan și să-l bage în loc de vot în urnă. Glumesc cât mai pot în așteptarea următoarei lebede negre care să spargă bulele cunoscute pentru a face loc celor pentru care nu suntem pregătiți. Ca așa-i în chimia politică…
