M-am săturat. Gata!

M-am săturat să tot ascult specialiști fără specializare, manageri fără școală pe bune, care vor să păstorească banul muncit greu de truditorii fără timp de gâlceavă, politicieni fără doctrină, mercenari, furnizori de „servicii” către stăpâni fără patrie, cum se dau ei de ceasul morții să găsească cele mai bune soluții că să-mi fie mie bine. Binele care n-are nici o legătură cu răul care începe să îmi îngenuncheze spiritul. M-am săturat de mirosul fetid al anilor ‘50 care ne intoxică în aceste vremuri. Vreau să văd hoții de „valori” puși la zid.

M-am săturat să dibui adevăruri, între minciunile mitraliate de toți „specialiștii” în binele românilor. Toți ne sorcovesc cu „creșteri”. De pensii, de salarii, de alocații, de putere de cumpărare, de PIB. Care vin în buchet de spini cu alte „creșteri”. De ministere, de taxe de solidaritate, de fotolii moi pentru dosuri pufoase ale purtătorilor de capete goale cu obraz pergamentos. Ca în 2010.

M-am săturat de găștile de partid care se poartă precum găștile de cartier. Organizate pe „competențe”. Unii pricepuți la furtul din buzunare, alții la furtul din case. Unii cu mătușa  în magistratură, unii cu nașul în poliție.

M-am săturat să caut un grăunte de logică în toate „programele de guvernare”. Care ocolesc insistent bubele României. „Foloasele necuvenite” de la vlădică la opincă. În România înflorește cu sprijinul băgătorilor de seamă din politica de la nivel local, evitarea sancțiunilor în urma încălcării legii. Cunoști un consilier, ai o pilă la judecători, cunoști un jupân în poliția locală, ai vreun consilier la județeană de partid, te-ai scos. Navighezi în ape tulburi cu un colac de salvare care te protejează de moartea economic. N-ai, ești perdantul de serviciu. Bun de alimentat breaking news-urile. Cineva trebuie să răspundă pentru că țară merge într-o direcție greșită. Nu vizitiul, nu băieții cu ochi albaștri care au schimbat caii la ultima oprire a poștalionului. Doar lacheul din spatele trăsurii este nu mai bun de țintă pentru nemulțumirile pasagerilor din diligența care se duce spre prăpastie.

M-am săturat să aud că impozitarea „luxului” este salvarea românilor. Luxul promovat de agențiile de turism care le promit românilor piscine în balcoanele hotelurilor din Egipt sau Dubai. Luxul ieftin. Cum o fi aia nu m-am lămurit. Luxul face breaking news la filmările de la nunți de interlopi. Rochii cu sclipici de sinteză care cocoșează miresele fără drept de vot. Bolizi cu proprietari blurați la ANAF. Bolizi care defilează pe drumurile nepietruite ale satelor pustiite de indolență și promiscuitate, unde arderea deșeurilor toxice este tolerată în numele dreptului la supraviețuire și al colectării de voturi pentru primar.

M-am săturat de discuții sterile despre diferențele dintre bogați și săraci în țara unde angajații la statul „eșuat” au salarii cât casa și în mediul privat salariile sunt pe măsura capacității de plată al antreprenorului român, care se împrumută la bănci cu dobândă cât casa politicienilor de top. Unde recoltele stau pe câmp din lipsa de forță de muncă în agricultură și importăm muncitori din Asia.

M-am săturat să plâng de mila acelora care se urcă cinic pe cârjele celor în nevoie, la cozile pentru ajutoare sociale, ale acelora care sar coada la certificatele de handicap, ale acelora care fură curent ca să ardă deșeuri și îi  gazează pe cei care  prin taxele și impozitele plătite cârpesc găurile create de infractori.

M-am săturat să plâng de mila migraților ilegali, tineri în putere, care forțează granițele UE spre Germania, când bătrânii noștri, din satele părăsite din cauza nepăsării inteligenților decidenți, sunt obligați să trăiască cu un codru de pâine.

M-am săturat de hoții care strigă hoții. Gata.