Am avut încă o rundă de alegeri, după multe altele, care consfințesc iluzia de democrație în țara Mioriței. Avem un nou baci la Capitală. Minunat. Ce poate să facă el? Cu legitimitate de 10% din votul tuturor cetățenilor, după un singur tur și o minimă participare record și cu un parlament local (CMB) consolidat în interese după vara lui 2024, nu cred că poate face mare lucru.
Acest exercițiu de democrație de vodevil nu a ajutat decât la accentuarea faliilor din interiorul partidelor care își dispută rămășițele zilei. Problemele viețuitorilor Bucureștilor costă. Bugetul României, din care o felie va reveni capitalei, nu este votat încă. Pentru că România nu are capital propriu. Depinde din ce în ce mai mult de împrumuturi tot mai scumpe, ale căror dobânzi le vom plăti noi, contribuabilii cinstiți, care plătesc la timp servicii virtuale fără acoperire. Urmează să crească impozitele pe proprietate. Exponențial. Când plătești pentru ceva, trebuie să ai posibilitatea să contești calitatea acestor servicii. La Capitală este posibil? Nu. Plătești și, când vrei să te plângi, vorbești cu reprezentanții găștilor de birocrați care te tratează cu superioritatea funcționarului public apărat de legi făcute preferențial pentru el.
Toți suntem dispuși să plătim pentru ceea ce ni se livrează. Dacă marfa nu este conformă, ne revoltăm și vrem banii înapoi. Vreau să nu am țânțari pe terasă vara. Plătesc, dar mă terorizează. Vreau să vină utilaje să scoată zăpada de pe stradă, plătesc, dar tot eu trebuie să pun mâna pe lopată să o mut sub roțile care macină șoseaua. Plătesc să îmi vină apă potabilă pe conductă, dar în loc de apă curată mi se livrează zoaie ce îmi blochează sistemele de protecție instalate pe banii mei. Vreau copaci care să umbrească bulevardele când este caniculă. Dar în loc de asta administratorii taie copaci sănătoși și îi lasă pe aceia care cad peste mașini când bate vânticel de iarnă. Vreau parcuri fără construcții și betoane și le regăsesc în cadastru ca terenuri virane unde se pot tăia la greu copacii. Lehamite și incompetență. De ce să dau impozite pe proprietate mai mari dacă banii ăștia produc doar profit pentru niște inepți șmecheri?
Ador benzile dedicate pentru transportul public. Merg cu transportul public pentru că este mai rapid. Dar mă enervez când niște haimanale cu mașini bengoase intră pe bandă și nimeni nu le face nimic. Polițiștii stau pe rețele de socializare și se luptă virtual pentru pensii. În loc să îi penalizeze pe șoferii care, la trecerea de pietoni, apasă pe accelerație. Ieri, de alegeri, niște imberbi în scaune încălzite erau să mă radă de pe trecerea de pietoni. Fără autorități legitimate prin eficiență, plătite pe eficiență și sancționate fără protecție politică, nu mai vrem să plătim incompetența. Vreți taxe locale? Livrați calitate în servicii în loc de gropi. Când ies de la metrou cad în gropi. Dacă cine greșește și nu plătește pentru că are bani și protecție, votul va migra spre acele formațiuni politice care promit rezolvarea problemelor. Dacă decidenții vor demonstra că sunt incompetenți, oamenii vor vota pentru vânzătorii de miracole. România se îndreaptă vertiginos și democratic spre prăpastia generată de duplicitate și impostură. Avem patru partide (trei la putere și unul în opoziție) care ne livrează instabilitate după alegeri nedemocratice, cu candidați unici. Democrație în stil românesc, cu ratați politic care nu își asumă nicio eroare de gândire. Ciocul mic. Și se mai miră de lehamitea noastră. De ce îi votează turma politică a fiecărui partid? Pentru că atunci când voința și putirința se conectează la profitul de partid și al grupului de interese al găștii de la conducere, se instalează LEHAMITEA. Urmează anarhia. Asta vreți, nebunilor?
