Statul aista de la care tot cerem să rezolve problemele reale care ne amărăsc zilele este un conglomerat de instituții, care instituții funcționează după legi pe care oamenii care le populează se presupune că le respectă. Dacă nu o fac, există instituții care ar trebui să sancționeze derapajele. Votați de popor sau numiți de partidele cu cele mai multe voturi, șefii care conduc instituțiile statului de drept decid încotro merge România. Acum România merge dintr-o direcție greșită. Cine-i de vină? Partidele, șefii și șefuții dospiți în organizații sau noi, care înghițim zilnic cocoloașele deciziilor „salvatorilor guralivi” legitimați prin votul nostru? Fără un diagnostic corect nu avem nici o șansă să identificăm tratamentul corect.
Acum, când criza facturilor la energie amenință să arunce economia românească în aer și să ne îngenuncheze mai rău decât pandemia, statul este paralizat de consecințele deciziilor inepților pe care i-am votat și tolerat politic (in)corect de 30 de ani.
Teoretic, Parlamentul, populat cu reprezentanții poporului, are responsabilitatea legiferării. În consecință acesta ar trebui să găsească soluții la criza din energie. ANRE este în subordinea Parlamentului. Același Parlament are comisii de specialitate de control al Executivului. Precum și de control al serviciilor de informații care la rândul lor ar trebui să gestioneze informații privind subminarea instituțiilor care asigură funcționarea statului. Practic, realitatea ne confirmă că acest Parlament are o funcție pur decorativă. Am votat liste de partid, conduse de figuri politice care ne-au sedus cu un cocktail de vorbe cu care am rezonat. Așa ne-am ales cu o mulțime de inepți pentru care activitatea parlamentară s-a redus la ridicarea mâinii la ordinul șefului de partid din Cameră sau Senat, pe legi pritocite de un Executiv numit de locomotivele listelor, după înțelegeri transpartinice, funcție de numărul de parlamentari ieșiți din urnele umplute de noi. La noi, rolul Parlamentului a fost preluat de acest Executiv care ne bulversează cu OUG-uri pritocite în birouri cu ușile închise.
Așa a fost în pandemie și acum în economie. Cu UE pe post de Bau-Bau. Cum a fost posibil ca personaje inepte, cu CV-uri controversate să decidă soarta României? Pentru că acele instituții ale statului, responsabile cu sănătatea statului au fost confiscate. Magistrații, judecătorii și procurorii și-au pierdut independența în fața șefilor numiți politic. Serviciile de informații, la rândul lor, au fost și ele confiscate. Prin numiri politice determinate de grupuri de interese economice transnaționale. Doi ani am fost terorizați de bâlbâieli ale Grupului de Comunicare Strategică populat cu ființe fără chip. Greu de tras cineva la răspundere. Acum avem un pion inept la Ministerul Energiei. Peste care se vor rostogoli la un moment dat toate zoaiele frustrărilor noastre. Dar uităm, drogați de furie, că nimic din ceea ce ni se întâmplă, nu ar fi fost posibil fără tăcerea toxică a piramidei instituțiilor finanțate din munca noastră, create pentru a ne feri de derapajele inepților ajunși la putere prin votul nostru. Șefi de agenții, membrii ai CA-urilor, directori de toate felurile. Toți numiți politic în numele legitimității generate de votul nostru. O să beneficiem de soluții miraculoase pentru facturile imense la energie? Să nu fim idealiști. Piramida inepților nu poate să le găsească. O să ne drogheze cu soluții de avarie care o să arunce țara în haos și o să o amaneteze pe termen lung. Disperați, tot noi o să votăm alte liste de inepți, conduse de mânuitori providențiali de vorbe dulci, care vor guverna o țară săracă, depopulată și îndatorată.