Inchiziția de ieri și de azi

„Este dovada unei minți primitive și josnice a dori să gândești ca masele sau majoritatea, doar pentru că majoritatea este majoritatea. Adevărul nu se schimbă dacă e crezut sau nu de o majoritate a oamenilor”, spunea Giordano Bruno în secolul 16, sfidând monopolul Bisericii Catolice asupra adevărului. Inchiziția vremii l-a condamnat la moarte pentru că a îndrăznit să conteste teoria universului finit și interpretarea Bibliei. Atenție. Nu a contestat decât monopolul unor „experți” în interpretarea relației cu Dumnezeu. A fost nevoie de 400 de ani pentru ca Biserica Catolică, prin vocea Papei Ioan Paul al II lea, să „regrete eroarea”. Timpul a demonstrat că Giordano Bruno a fost ars pe rug în Piața Campio dei Fiori, doar pentru a mulțumi orgoliile puternicilor zilei.  

Monopolul adevărului este extrem de profitabil pentru cei care manipulează mulțimile. Primitive atunci. Analfabete funcțional astăzi. Înainte curgea mult sânge până monopolul era pierdut, acum se distrug națiuni. Mai târziu, Galileo Galilei a continuat să dezvolte argumentele pentru teoria heliocentristă pornind de la cercetările lui Copernic. În fața Inchiziției a retractat și a evitat rugul. A fost însă pedepsit cu arestul la domiciliu. Echivalentul carantinei instituționalizate de astăzi. Pentru tot restul vieții.

În vremea globalizării pierderea monopolului stârnește conflicte la fel de dramatice ca în timpurile Reformei. Atunci contestată era Biserica Catolică, astăzi politicieni și șefi de instituții internaționale de tăiat frunză la câini, cocoțați „democratic” în scaunele puterii de majorități ușor de cumpărat cu miracole și promisiuni deșarte. Majoritatea oamenilor distruge și ucide în numele iubirii.

Democrația se bazează pe votul universal al majorității cu o educație premeditat superficială. Care să asigure deținătorilor de monopol al „adevărului” diseminat insidios cu tehnologia momentului controlul resurselor unei omeniri tot mai numeroase.

În vremurile luminoase ale Cartei Drepturilor Omului se întâmpla însă ca libertatea de exprimare, de gândire, să ne întoarcă în evul mediu. Ai voie să gândeșți liber dar nu ai voie să te exprimi pe anumite subiecte care „afectează emoțional” anumite grupuri defavorizate stabilite de puternicii momentului. Politica Corectă a devenit o religie cu instituții birocratice care sancționează la fel ca Inchiziția. Nu cu ardere pe rug. Doar cu închiderea oricăror canale de comunicare. Cine nu se supune este exterminat social, blamat, ostracizat, ridiculizat. În marele spațiu virtual. În care mulțimile despre care vorbea Giordano Bruno decid ce este bine și adevărat. Îndoiala, contestarea unor autorități vremelnice sunt sancționate cu „fascism”, „anarhie”, „partizanat politic” sau neaoș românesc „securism”. Mama tuturor relelor. Egali și cu drepturi sunt doar cei care urmează turma. Cine îndrăznește să se îndoiască este împroșcat cu adjectivul de conspiraționist. Un șef ajuns să taie și să spânzure de grindă libertățile la care se închină fariseistic între două amenințări cu degetul, este singurul expert în aflarea adevărurilor. Cifrele și statisticile confiscate, așa cum se întâmpla acum 400 de ani, sunt inatacabile. Pentru că majoritatea nu se îndoiește de ele, picurate zi de zi ca bromura la soldații în termen, TU ERETICULE nu ai voie să te îndoiești de ele sau și mai rău să îi înveți și pe alții să se îndoiască.

Nu ai voie să te informezi decât din comunicatele oficiale. Nu ai voie să ingerezi decât ceea ce ți se dă de către grupurile inițiaților. Din fericire, științele exacte nu pot fi confiscate de decidenții momentului. Doar scoase din manualele școlare pentru manipularea generațiilor de Mâine. Pentru cei puțini care încă mai cred că libertatea este condiționată de gândirea critică se pot înființa Tribunale ale Majorității. Alese prin vot democratic online. Pentru cei care nu se tem de Inchiziția zilelor noastre, de dragul copiilor noștri, reflectați la încăpățânarea lui Galilei :  „E pur si move”