Încă 4 ani pierduți în dezbinare

Pentru că “dezbină și stăpânește” a câștigat aceste alegeri parlamentare. Și am suspiciunea rezonabilă că asta s-a dorit de toți “prietenii” noștri din marile alianțe. Vestul este conectat la Berlin, estul este conectat mai nou la pan ortodoxie, Bucureștiul și aura sa sunt conectate la Parisul, tată, mamă sau genul neutru, Muntenia este a baronilor locali ușor de cumpărat și Dobrogea nu este clar încă la ce cordon ombilical o să fie  conectată și mai ales cu ce costuri. O Românie dezbinată de luptele între orgolii și interese este mai ușor de înregimentat în noua ordine globală. E decembrie, sezonul când mămăliga explodează. 

Am fost suficient de masochistă să urmăresc lamentările tuturor reprezentanților sensurilor politice virtuale în noaptea de duminică. Subliminal, fiecare aruncă vină eșecurilor asupra votanților părții adverse. Pentru că externalizarea vinei este culoarul de fugă al lașilor. Toți au câștigat dacă te uiți în gura lor. Cine a pierdut? Noi cei care am plătit biletul la această piesă proastă, care o să se joace cu sălile goale din taxele pe care le vom plăti în următorii 4 ani. Cine-i de vină? Noi, pentru că nu am fost în stare să ne canalizam frustrările investind în loc să demolăm. În loc să investim în oameni mai buni decât noi i-am preferat pe cei care erau ca noi . Am investit în profeți mincinoși și ne încăpățânăm să o facem în continuare. Am devenit frustrați și am votat în acest context.

Frustrările au nevoie de debușeuri.  Este precum se întâmplă cu cutremurele. Când energia se acumulează se produce o explozie necontrolabilă. Și iată că rezultatele alegerilor parlamentare ne demonstrează că frustrările pe care nu le bagi în seamă îți explodează în față.

Dreptul la vot este universal, iar majoritatea decide cine o reprezintă. Dacă majoritatea este frustrată de lipsa de soluții a liderilor în exercițiu, se reorientează așa cum apele se reorientează când întâlnesc un obstacol. Ce frustrări s-au dezvoltat în România ultimilor ani? Nu ne place să primim ordine. Cui îi place? Ordinul să primim imigranți. Ordinul să închidem industrii de care depind comunități întregi fără finanțarea tranziției. Ordinul să transportăm mărfuri în condiții care ne fac sclavi. Ordinul să ne vindem servicii de utilitate publică și bănci ca să primim vreo invitație într-un grup. Obligația de a respecta directive europene care nu se mulează pe cultură și tradițiile noastre. De ce să ne mirăm că un partid politic care se opune ordinelor câștigă voturile unui electorat biciuit de ordine, pe care nu le înțelege și nu a fost ajutat să o facă. Spre deosebire de România, unde intelectualii s-au urcat cu arme și bagaje în ONG-urile înregimentării globaliste, în Ungaria și Polonia intelectualitatea s-a implicat în construcții politice care au consolidat valorile naționale. Și acum a venit plata pentru marile partide. Pentru că stânga post Iliescu a exploatat analfabetismul economic al electoratului său, iar dreapta cu stelele sale și-a construit cinic mesajul electoral disprețuind acest electorat. Votul de  duminică ne-a demonstrat că  PSD și PNL  sunt doi mamuți vulnerabili la frustrările electoratului, generate de egoismul și iresponsabilitatea liderilor lor vremelnici. Aceste frustrări vor genera la fiecare rundă de alegeri partide debușeu cu viața stabilită în eprubete. UDMR  rămâne balamaua de import care ține ușa deschisă dezbinării.

Și că întotdeauna, când doi se ceartă, al treilea câștigă. Făcătorii de regi.