Citesc cartea despre propagandă a lui Bernays și folosesc știrile din presa mondială și locală drept exemple. Toate încep cu “lupta”. Războiul ăsta are nevoie de soldați disciplinați, de eroi și mai ales de povești motivaționale. Ca la team building-urile de spălat creierele tinerilor frumoși și liberi. Apoi urmează cifre totale de ordinul sutelor și miilor, morți, îmbolnăviri, vindecări.
Undeva mai jos, după titlu alarmist, afli numărul de infectări sau morții zilei și, dacă ai răbdarea să calculezi niște procente, frica animalică dispare și se nasc alte frici. Mult mai perverse. Cifrele mari dau bine și sperie pe oricine. Procentele sau graficele sunt pentru “elite”. Suntem într-un război cu “teroristul” „ucigaș” și invizibil care ne atacă din toate părțile. Soluția este să fim împreună pe net dar separați fizic. De câte ori se apropie finalul vreunei izolări forțate mai răstoarnă coșul cu cifre mari ca să justifice lupta. Să se vadă până unde rezistă lesa.
Cel mai relevant exemplu îl reprezintă scandalul dintre nord și sud în Europa, privind ajutoarele financiare pentru țările membre post criza Covid. Se vorbește de 540 de miliarde de euro în credite și garanții pentru IMM-uri, condiționate de cofinanțări și de PIB-ul fiecărei țări. Asta înseamnă că țările bogate vor primi mai mult. Pagubele nu sunt prioritare în distribuția banilor. Calculele arată că necesarul va fi de trei ori mai mare. Birocrația specifică UE va face și mai dificilă accesarea banilor pentru țări precum România care nici în vremuri normale nu a reușit să atragă fondurile alocate. Vag se spune că banii trebuie să asigure echipamente medicale și să “lupte” împotriva bolii. Restul “cu anumite condiții”. Vom face și vom drege, nimic concret. Se discută. Germania și Olanda nu vor să împartă riscurile cu Spania și Italia. În 2010 au sacrificat Grecia.
Sudul este un balast la fel precum estul. Ce contează China, deja cu piciorul în ușa Italiei cu un sistem bancar vulnerabil și cu fracțiuni interne între nord și sud. Rusia nu stă nici ea de pomană. UE vorbește teoretic despre unitate dar nu are soluții serioase. Costă prea mult. Pragmaticii ne hrănesc cu declarații siropoase. Tot la emisiuni de corona bonduri se va ajunge sau UE va fi pusă sub semnul întrebării. Cică “Europa a decis să se ridice la înălțimea crizei“, spune MF Franței. Care înălțime? Care Europă unită?
Și ajung cu exemplele la scandalul momentului în RO. „Elitele” de conjunctură trimit oameni din satele din carantină din Suceava în Germania la cules de sparanghel încălcând ordonanțele militare pe care chiar ei le-au dat fără un contract cadru care să protejeze. Promitem Italiei 15.000 de muncitori în agricultură și nu ne ținem de cuvânt dar diplomația germană reușește un acord cu statul român pentru 80.000 de culegători. Sparanghelul este o necesitate, legumele din peninsulă să mai aștepte. Așa cum așteaptă să fie băgată în seamă și seceta care prăduiește România.
Între timp, cu ipocrizia ce caracterizează clasa politică am trimis câteva cadre medicale la lupta cu „teroristul” în Italia și Ursula ne-a felicitat. Ura. Mai aflu de o bâlbâială. Cică putem face teste dar nu se cer. Cine ar trebui să o facă? Sanepizii. Cui sunt ei subordonați? Lu domnu’ Nelu. Dacă spune minciunele domnu’ Cercel le zic și eu mai departe. Ei se ceartă, ei se împacă. După cum iese afacerea cu măștile și alte consumabile. Într-un sondaj, 75% dintre francezi cred că guvernul lor minte în problema măștilor. La noi cât ar fi rezultatul dacă ar îndrăzni cineva să facă un sondaj nefinanțat de vreo elită locală, cu facultatea la fără frecvența?
Altă trăsnaie este cu militarizarea spitalelor. Un sondaj (in)dependent ne spune că populația are cea mai mare încredere în armată. De când au scos armata pe străzi cu uro vamtac-urile, populația vrea uniforme peste tot. La câți generali avem per capital mioritic trebuie să îi legitimăm cumva. Ca să nu le taie și lor sporurile de birou. Ne-au vândut un produs : FRICĂ de moarte. Cu o propagandă inteligentă. Mâine ne vor vinde FRICĂ de foame. O probă, creată cu soluții libere impuse.