Este toamna iluziilor. Poate ultima toamnă în care mai dansăm cu ștampila cu cerneală reală. Data viitoare probabil că vreun virus o să o scoată de pe piață pentru că face rău sănătății noastre mentale sau este politic incorectă. Va fi înlocuită cu o ștampilă online. Mult mai ușor de cenzurat. Pentru binele nostru, evident. De doctori în gândire critică, alfabetizați în centre de analiză și sinteză unde mămăliga poate să fie transformată în explozibil. Artificii pentru un spectacol de circ care place majorității. Pentru că în statul de drept majoritatea dictează.
Majoritatea este sistemul de referință în statul de drept. Nu are nume, nu are CV dar are forța numerelor mari. Cât de mari? La alegerile locale din acest Septembrie neconvențional, mărimea are aceeași relevanță cum are funia de gâtul spânzuratului. Indiferent de lungime, la capătul ei este tot răul cosmetizat în bine. Pentru că fără confruntări, cu texte scrise de consultanți care au fost învățați să vândă apă înecatului, texte citite în fața unor scaune goale, totul arată bine dacă nu are cine să pună întrebări care să arunce în derizoriu machiajul răului în bine.
Cultivăm Iluzia că suntem buni creștini. Primarii dau bani la biserici că dă bine la electorat în timp ce știrile care nu fac parte din cele sponsorizate electoral ne afectează emoțional cu violuri, furturi sau încălcări flagrante ale minimei decențe stipulate în decalog.
Ne este alimentată Iluzia că suntem egali în fața legii în timp ce miniștrii și oamenii de stat încalcă legi, chiar omorând oameni sau distrugând proprietăți, pe care statul de drept se laudă că le protejează, Miniștrii nu pățesc nimic. În timp ce contribuabilii fără spate politic plătesc mult pentru mai puțin. Legea dublei măsuri. Ni se inoculează iluzia că acționând responsabil putem salva lumea de distrugere. Un alt fel de mesaj de tipul „strângeți cureaua”. Dacă nu o facem, noi suntem de vină că lumea o ia razna și nu cei care nu știu, nu pot sau vreau la butoane fără să fie responsabili de nimic.
Aveți Iluzia că opinia voastră contează. Greșit. Dacă nu faceți parte din majoritate sunteți o abatere de câteva procente care doar perturbă sondajele. Ziceți. Trebuie să merg la vot. Să demonstrez un comportament responsabil. Când votul tău este egal cu al aceluia care și-a falsificat diplomele, și-a abandonat familia sau nu și-a plătit taxele precum ai făcut-o tu se spulberă iluziile. Dacă ăștia care nu sunt ca tine, sunt mai mulți, tu nu contezi. Pentru că în democrație numărul de voturi contează, nu calitatea lor. Uitați-vă peste ocean și vă lămuriți.
Aveți Iluzia că suntem liberi? Să ce? Să ne mișcăm? Nu se mai poate că este Pandemie. Să spunem ce gândim? Nu se poate că este politic incorrect. Să avem o proprietate? Dacă mâine majoritatea de conjunctură decide că nu o merităm, indiferent câte taxe am plătit pentru ea, o pierdem.
Avem Iluzia că știm și înțelegem. De unde? Din știrile cenzurate inteligent în numele politicii corecte? Și al transformării presei într-un produs cu investitori doritori de profit, cum este normal în activități comerciale?
Iluzia că avem dreptul la dreptate împlinită de magistrați cu coloană vertebrală are mult până să devină o realitate. Indiferent câte pensii speciale plătim.
Aveți iluzii, ascundeți-le bine pentru că mâine o majoritate, coagulată inteligent o să facă o treabă mare cu ele și apoi or să le arunce la gunoi în numele unor interese meschine. Pe cine nu îl lași să învețe pedepsind-ul când a greșit, o să își transforme greșelile în virtuți. Campanie electorală.