Mucii nu costă. Curg când lăcrimați fără soluții, domnilor prezidențiabili. Și alunecați pe muci de vă frângeți gâtul politic. Acela cartilaginos și maleabil care în mintea „voastră” cu un singur neuron activ, ar trebui sa fie fiabil. Mi-a zis ieri cineva oripilat de cum se fură în Ro că votează “împotriva” a tot ce este furt. Bravoo! Tu plătești fraiere, i-am zis. Asta urmează când visezi la cai verzi pe pereți. Și confunzi mucii cu mucușor. Nu au valoare monetară nici unul nici altul. Urmează da capo al „infime”?
O națiune adevărată produce oameni de stat, o aglomerare de cetățeni produce marionete de spectacol în Obor. Dormiți liniștiți, cineva o să vă organizeze și o să vă dea ce vă place dacă voi nu puteți să o faceți. Niște circ și pâine congelată pe termen scurt. Că altceva nu prea producem în acest moment. Nici cuțite care să ajungă la os. Și pe astea le importăm cu dobânzi mari cât lamele ascuțite acolo unde mai sunt meșteri adevărați. Avem oameni de stat? Nu cred, după definițiile istoriei pe care nu o găsim pe tick tok. Ciolacu, Geoană, Simion, Lasconi, Ciucă sunt oameni de stat? Dacă vă dau încrederea că o să vidanjeze marea de muci care împute România, votați fraților. Mucii o să coste muci muci.
Când votică nu votache, când votache nu votică, când votică și votache, nu te supăra frate. Că ieși la interval cu cașcaval. Cam asta urmează în alegeri. Duminică avanpremiera unui spectacol demn de „prazul de aur”. Un nou premiu ce se va decerna în mai iunie 2025. Pentru mari și noi realizări ale epocii de „aproape aur” .
În loc de lapte și miere o să fie fiere. Asta producem. Asta îngurgităm.
Toata astă parabolă este născută din dragoste de România pentru că țara asta merită mai mult decât niște muci care nu înțeleg – Haw much cost democracy. O să aflăm în 2025, în primăvară. Atunci sper că apăsăm butonul de reset.