Fudulii în vremea Covidului

Astăzi, când soluțiile de aprovizionare cu măști duc invariabil la China, am stat de vorbă cu mai mulți ingineri, cu Politehnica făcută pe vremea Cobolului. Mi-au povestit că în anii ‘80, cine deținea o mășină de injecție PVC, era milionar. Producea de la mărțișoare la găleți. Piesa de bază era matrița în care se injecta materia primă. Matrița era făcută la ciubuc în fabricile statului patron, de către un sculer matrițer, manual cu pilă sau utilizând un CNC sau dacă fabrica era dotată cu tehnologie modernă, cu o mașină de electroeroziune. O astfel de matriță ciubucărița valora de la câteva sute de lei până la un sfert de Dacie. 

Prin metoda asta s-ar putea face astăzi măști de protecție mult mai rapid și mai ușor decât în varianta imprimantelor 3D promovată de fuduli. Masca are o ramă sau coroană care se face dintr-un material plastic care poate fi injectat. Se face o matriță cu freza CNC, că pe sculeri matrițerii care știu să folosească pila i-am trimis la pensie anticipată. Apoi se utilizează mașinile de injectat PVC, care sunt gârlă în România. Se face apoi o matriță de tăiere a unei folii de PET. Se folosește apoi un aparat de stanțat. Și se pot produce așa zeci de viziere pe oră, cu o singură matriță. Când o imprimantă 3D gâfâie la câteva produse pe oră, cu un cost de investiție pe măsura modei. Am întrebat niște finanțiști cam care este costul unei 3D la vreme de C19, ca să calculez parandaratul ipotetic. Mare cât distanțarea socială. Dacă nu ne mai place datul cu pila! E câh.

După ce am înțeles soluția, (mi-a luat ceva timp ca țoapă tehnică ce sunt), întreb retoric: cine l-a împiedicat pe Guvernul Lui să dea o comandă furnizorilor de plastic injectat din industria auto, pentru astfel de măști? Am uitat, nu sunt ingineri. Sunt (sub)ingineri pe puncte. Ceea ce pe vremea comunismului se realiza la ciubuc într-o săptămână acum  se poate realiza într-o zi, cu tehnologie modernă și locuri de muncă create acasă, în loc de pomeni. Râd pensionarii ciubucari din vremea supraviețuirii creative de soluția cu imprimantă 3D. Deh. Cu moda nu te pui când ai peste 65 de ani și ești expirat.În anii ’80, la ITC București,  în secția de microproducție, s-au făcut matrițe la ciubuc pentru piesele de schimb la Dacia, iar injectarea se făcea la fabrica de elemente de automatizări FEPER. Ciubucarii erau toți IT-iști, mai creativi decât ăștia noi.Dacă devine obligatorie purtarea măștilor, sunt fabrici  de produse textile care le pot produce. Avem materie primă. Condiția este să produci repede și ieftin. În milioane de exemplare, Masca o utilizezi o dată și o arunci. Dacă vrei să o refolosești o lași pe bord în mașină sau la lunetă. Temperatura în locurile alea într-o zi cu soare depășește 50 grade. Se creează efectul de lentilă. Virusul pe suprafața măștii  la temperaturi de peste 55 grade se topește în 30 minute. Nu înțeleg nici în ruptul capului de ce intelighenția politică de la putere  nu s-a gândit să apeleze la producția internă, în condițiile în care un milion de contracte de muncă sunt în primejdie. Dacă un producător  local s-a putut organiza fără finanțare și comenzi de stat, vă dați seama care ar fi fost situația acum dacă în loc de goana după anticipate se preocupau de pornirea producției locale de echipamente de protecție în fabricile din România. Cu un plan mai serios decât ordonanța pentru anticipate.

Dacă gândeau din timp aveam acum 4-5 producători locali și nu trebuia să trimitem Taromul în China să cumpăram scump. Citind cum  se implică CIA și Mossadul în pandemia asta nu pot să nu mă întreb ce naiba fac serviciile noastre de informații, că nu trebuie să fure o fabrică de diamante sintetice. Măcar să îi bombardeze pe fudulii momentului cu informații despre următoarea pandemie. Cea economică.  Unde nu mai există soluții de ciubucari.