Frica, o armă letală în războiul modern

Ucraina este a doua țară după Franța ca producție de energie electrică în centrale nucleare de concepție rusească (54%). Energie ieftină și mai puțin periculoasă pentru mediu decât cea pe cărbune. Pentru a controla aprovizionarea cu energie a Ucrainei, rușii au încercat ocuparea centralelor nucleare după ce au amenințat occidentul cu atacuri nucleare. Două lucruri diferite legate doar prin cuvântul „nuclear” generator de panică pentru cei neinformați. Ce a înțeles lumea după știrile alarmiste cu monitorizarea gradului de radiații de Cernobîl? Că este posibil să fie iradiați. Și au năvălit în farmacii să cumpere iod. Franța a trimis iod în Ucraina, România anunță începerea producției de iod la Iași și în felul ăsta isteria s-a amplificat. Nimeni nu a explicat clar, pe înțelesul maselor, care ar fi impactul unui improbabil accident nuclear.

După doi ani de criză de Euthyrox (vital în tratarea afecțiunilor glandei tiroide) în România, la care guvernanții nu s-au grăbit să găsească soluții pentru ipotetica nevoie de iod, s-au găsit imediat soluții. Ce să înțeleagă oamenii din asta? Că este foarte probabil să fim iradiați în urma acestui conflict. Orice știre despre ocuparea unei centrale electrice nucleare crește frica. O formă de presiune pentru cererea din partea cetățenilor  de intervenții ale Occidentului  în conflict. Ca și cum o escaladare a conflictului ar diminua pericolul ipotetic. Poate, dacă luăm în considerare știrile privind intenția Ucrainei, înainte de declanșarea conflictului, de a reduce dependența de tehnologia nucleară rusă prin asocierea cu americanii de la Westinhouse sau proiectele cu americanii de la NuScale Power pentru achiziționarea reactoarelor mici pe tehnologie SMMR, am mai înțelege de ce s-a declanșat isteria iodului. Cernobîl a fost de marketing. Zaporojie și Hmelnitki conțin mesajul de fond.

Altă isterie a fost cea cu pașapoartele și cash-ul în valută. Imaginile cu refugiații, date obsesiv la știri în paralel cu cozile la pașapoarte și criza de cash la casele de schimb au alimentat  teama în lipsa unor explicații clare și pertinente privind diferențele dintre Ucraina și România. România este membră UE. Românii circulă cu cărțile de identitate în Europa, spre deosebire de ucraineni, care au nevoie de pașapoarte și viză. Românii nu au nevoie de cash ca să circule în lume. Cărțile de credit funcționează perfect, deoarece băncile românești emitente nu sunt afectate de sancțiunile aplicate băncilor rusești, multe cu sucursale în Ucraina. Ca întotdeauna autoritățile române au reacționat lent și neprofesionist. Pe termen lung impactul creșterii inflației, al dobânzilor bancare chiar pot afecta sistemul bancar românesc care nu are nevoie de isterii  fabricate, ce cresc doar audiența televiziunilor și a traficului pe internet.

În acest context de panică, niște decidenți inepți au mai turnat gaz peste foc cu Legea „situației de criză”. Ca să mai pierdem forța de muncă calificată și tânără. Ca și cum în timpul unui incendiu, scoți o lege de mobilizare a pompierilor virtuali. O altă grenadă de fum a fost proiectul „Ministerul Adevărului” inițiată de experții de la Global Focus. O formă de cenzură a știrilor care decopertează inepțiile decidenților momentului. Cui folosește o masă de oameni bombardată cu știri alarmiste despre crize apocaliptice? Fără explicații serioase și argumentate despre cauze. Acelora care vor să îi împiedice pe cetățeni să le identifice greșelile și să le îndepărteze cu frustrările de rigoare degetele de pe butoanele de decizie.

Dacă nu știu să ne ofere bunăstare, ne bombardează cu frici. Buncărul salvator este gândirea critică, cât a mai rămas din ea după bombardamentul educației.