Fără pâine şi cozonac revoluţionar

Acum, că 10 august cel mult așteptat, a trecut fără incidente de breaking news, cum au vrut unii, imediat după 15 ne întoarcem la scenarii de turul doi ale alegerilor din noiembrie.

Nu pentru că miza ar fi ocuparea fotoliului de la Cotroceni, privizibila fiind deja persoana. Miza o reprezintă formarea echipelor pentru alegerile locale. Care vor fi fundamentul pentru următoarea majoritate parlamentară. PSD e încă buimăcit de loviturile încasate din mai încoace. Culmea este că nu din partea opoziției. Moțiunea, singurul atac real al opoziției aproape dezbinată, a fost o îmbrățișare tandră pentru Viorica și „minionii” ei. Războinica politichiei a ieșit din Parlament cu mesa intactă și cu acul de la broșă nebontit. S-a urcat pe podium la Congres și în acorduri triumfale s-a înscris în cursa pentru locul doi. Între timp, promisiunea de pâine congelată salvată din noroaiele, pe care le tot curăță de un an încoace au plasat-o în sondaje pe la 10%. Mult sub partid. O problemă pe care PSD a tot avut-o de la Iliescu până azi. Cam departe de podium. Tăriceanu, liberalul roșu, care își joacă în toamnă ultima carte politică și tot amenință cu ruperea coaliției dacă nu primește ștafeta pentru Cotroceni, apare în ultimul sondaj la  18%. De unde, doar EuropaFM mai ştie pentru cei care l-au comandat. În cifre apare ca un candidat cu şanse la podium fără nimic în spate, doar bradul de fost. Ceva cunoscut. Fără o mediatizare a şefului în dialoguri electorale în toamnă, ALDE la locale nu mai ia nimic. După realitatea dureroasă de la europarlamentare, când după cifre triumfaliste de 8-10% ALDE nu a trecut pragul, toată această analiză matematică seamănă cu reclamele de zeamă miraculoasă pentru treburi bărbătești ale bătrânilor creduli. Tăriceanu e o imagine alb negru a trecutului, de care doar nostalgicii sau închinătorii la moaște nesfințite se mai agață. Nu promite nici pâine nici cozonac. Doar tinerețe fără bătrânețe. Cam răsuflat mesajul. În spatele eternului candidat stau la coadă pentru scaune confortabile cam mulţi sinecurişti. Singura putere a ALDE constă acum în parlamentarii pe care în următoarea legislatură nu o să îi mai aibă. Pro Romania nu are suficiente voturi pentru a -şi permite să dea și altora. Deja Tudose a trimis un mesaj de pas. Nu e coezune în micul Pro. Nici PSD-ul nu mai are excedent de voturi. Nici pentru ALDE nici pentru UDMR. Reîmpărţirea voturilor la locale o să facă negocierile și mai dificile pentru jucătorii mici, mai ales că de bani de pâine o să vorbim în numere mici. Cozonacul  e un deziderat  în reclame bine scrise de „creativi”. La plăcinte înainte, la război înapoi. Asta a fost deviza supraviețuitorilor atârnători în politica ultimilor 30 de ani. Când îi ascult pe Varujan și pe Teodorovici parcă ascult originalul și remixul. Originalul mai cult dar la fel de luciferic în nevoi. La USR ,unde nu ni se promite pâine, că e prea ca la ţară, Barna competentul cu ochelari de intelectual rasat, ne promite cozonaci pufoşi. Fără număr. Doar ca să ne încolonăm creduli în şirul de votanţi pentru schimbare. A vechiului sistem de a face politică, cu noua formă, a cărei vârf de lance e Cioloş. Cu pleiada de „stele” din fostul guvern tehnocrat, presărate pe tortul ipoteticei puteri, precum un zahăr alb pe cozonaci. Băieţeii ăştia scoşi dintr-un joben, care vor egalitate de şanse, teoretic, sunt cam contestaţi în luna asta. August e cunoscută pentru stelele ei căzătoare. Cu schimbările  climatice contra cărora luptă, ca eroii lui Caragiale, partenerii strategici ai reformatorilor radicali fără ideologie, s-ar putea ca ploaia de stele să se prelungească până în mai. Oamenii de ştiinţă din America s-ar putea să aibă studii în acest sens. Fără pâine şi cozonac revoluţionar ne rămâne să consumăm până la anul carasau. Uscată, subţire şi foarte sfărâmicioasă. Ţine de foame în loc de altceva mai consistent. În Sardinia. La cea mai mică presiune se sfărâmă. Cam asta e Iohannis care se va alege, pentru că noi românii nu mai suntem în stare să producem pâine de calitate pentru toţi.