Eu sunt mic TU mă faci mare

Eu sunt slab TU mă faci tare. Cu votul tău. Cam la asta se reduce politica în România odată la 4 ani, din 2000 încoace. De când niște găști au înțeles cum să manipuleze frustrările noastre și apetitul pentru leacuri miraculoase. Pentru că noi românii credem în miracole și răsturnări de situație ca în filmele cu cowboy salvatori, din anii 60. Fără participare directă. Aplaudam eroi de carton, pe care îi devorăm mai apoi, atunci când regizorii și investitorii în spectacol îi scot de pe afiș.

Partidele mari măcinate de orgolii mărunte au ajuns la mâna partidelor mici. Cum altfel s-ar explica faptul că marele partid istoric PNL a ajuns să candideze în București prin interpuși. După ce 8 ani nu a reușit să se impună cu un veritabil om de dreapta. Cum se explică altfel că marele PSD atunci când acum 4 ani a fost singur pe culoar nu s-a putut prezenta decât cu un brand TV. Nu că electoratul ar fi lipsit de vină. Păpușarii din politica noastră din 2000 încoace se feresc ca dracul de tămâie de poziții care să îi vulnerabilizeze în fața electoratului. Poziții din care să se vadă fără perdea cum trag sforile. Fotoliile mult prea numeroase din Parlament sunt cele care le asigură acoperirea manevrelor.

Găsesc întotdeauna eroi de carton, doritori de glorie care să se facă preș. Cam ca duduile botoxate care vor cu orice preț sa fie asistente TV. Pentru combinatorii politici aranjamentele aducătoare de câștig o să le facă plevușca plasată inteligent pe listele de consilieri. Care vor ridica mâna pro sau contra, funcție de interesul baronilor locali în fiecare speță. Indiferent de interesele celor care i-au votat, indiferent de partidul pe listele căruia au candidat. Doar în funcție de asocierea de moment a acelora care trag sforile. De ani de zile știrile privind voturile în consiliile primăriilor sau consiliile județene ne demonstrează că nu există principii atunci când interesul poartă fesul.

Ce poate face un Nicușor Dan, în spate cu un Vlad Voiculescu refulat pe locul doi, vârful de lance al unui partid de buzunar făcut și nu născut din nevoile electoratului, pentru promovarea unui produs de sinteză numit Cioloș. Cu un viceprimar ostil și garda de consilieri votată la grămadă de cei care urăsc ciuma roșie, fiecare cu păpușarul lui, nici un cowboy nu are vreo șansă. Cu atât mai puțin unul care nu și-a putut păstra propriul partid. Să nu uitam că actualul primar a fost într-o poziție mult mai bună. A avut spatele asigurat de o armată de prieteni, rude si relații. Ce se va întâmpla dacă nemulțumirea bucureștenilor îl va aduce la putere pe eroul în spatele căruia se ascunde PNL? Cam ce s-a întâmplat cu „candidul” Tudorache la sectorul 1. Care sub vajnica supraveghere a unor mânuitori de sfori, regrupați din defunctul UNPR absorbit vremelnic de PMP sau alte combinații toxice ale politicii, a făcut praf cel mai mare buget al unei primării din țară.

PNL nu are un lider Alfa, (nu urcați dealul că obosiți degeaba) cum nu are nici PSD (fără Congres). Nici PMP (cu interpus). Nici Pro România. Singurul partid care face bine, pentru el, politică este UDMR care a înțeles ca scopul este mai important decât orgoliile. Nu cred că Băsescu o să candideze la București. Vremea lui a trecut. Acum e vremea micilor răzbunări. Animalele politice le simt instinctual. Despre Băsescu poți spune orice doar că animal politic nu este. Despre Barna care i-a suflat partidul lui Nicușor Dan nu pot spune același lucru. Este prea asemănător unui balon umflat înainte de a se întări materialul. USR este prea dependent de plusul de Cioloș. Ponta este ca întotdeauna un erou de filme de zmeură, alunecos ca zeama care nu se transformă în tărie. Ce ne facem? Pai votăm în așa fel încât să nu le dăm toată puterea. Măcar să ne alegem cu spectacolul din ring. Evident nu gratis.