De când ne naștem, până când murim, atunci când Creatorul decide că e timpul să părăsim carapacea vremelnică, alegem. În fiecare moment al existenței noastre. Trecem printr-o intersecție, mai degrabă printr-un sens giratoriu, cu mai multe ieșiri. GPS-ul interior, unde este trecută destinația finală, ne ghidează spre ieșirea cea bună. Dacă suntem atenți, probabilitatea de a greși direcția este foarte mică. De multe ori, din prea multă grabă, a încrederii arogante în propria noastră cunoaștere a teritoriului, din cauza alunecării confortabile în rutină, ratăm direcția și alegem greșit.
“Drumurile” în aste zile, din cauza suprapopulării planetei și a segmentării pieței, au în majoritatea lor banda continuă: globalizarea. Așa că doar la următorul sens giratoriu mai avem posibilitatea de a întoarce, pentru a ne angaja în direcția bună. Câteodată, presați de timp, frustrați de propria neputință alegem să închidem GPS-ul și ne angajăm periculos pe scurtături, bazând-ne pe intuiție și cunoștințe anterioare. Riscăm, îndepărtând-ne de țintă, cu șanse tot mai mici și mai costisitoare de a reveni pe drumul cel bun. Ca să poți alege corect este nevoie să-ți up-datezi constant GPS-ul. Complexitatea spațiului în care evoluăm în timp real generează un șir de oportunități din care doar un număr mic poate genera soluții optime, corespunzătoare resurselor de care dispunem fiecare. Alegerile de tip “urmărește soluția majorității” pot să ne aducă în situația de a ne epuiza resursele înainte de a ne atinge obiectivul. Delegarea alegerii pe criterii statistice sau pe criteriul numerelor mari ne aliniază într-un cortegiu, care de cele mai multe ori ne ucide creativitatea.
Ca să previi toate greșelile despre care am vorbit până acum este o singură soluție. Să exersezi în a-ți pune întrebările: Încotro? Cu ce? Cum? Dacă răspunsurile sunt necosmetizate, prima întrebare care se naște o să fie: Împreuna cu cine? Cu ajutorul cui?
Fie că este vorba de profesie sau business propriu, de doctor, de preot sau de partenerul de viață orice răspuns la întrebare și alegerea ce îi urmează, generează un rezultat pe măsura seriozității, maturității, cunoștințelor și consecvenței cu care cauți răspunsurile.
Nefericirile noastre, insuccesul, eșecurile sunt relative. Depind de alegerile pe care le facem, de capacitatea noastră de a decortica, căutând miezul ascuns al fiecărei experiențe de viață.
Și pentru asta este nevoie de educație permanentă. Educația nu înseamnă un petec de hârtie cumpărat de pe marginea drumului, precum facturile false care ne ajută pe termen scurt să deturnăm câteva resurse. Educația înseamnă cunoștințe, competențe, deprinderi, exercițiul construcției întrebărilor și obișnuința demersului de a căuta răspunsuri personalizate. Educația este singurul proces prin care omul vremurilor noastre, căruia îi sunt garantate prin lege o mulțime de drepturi, dobândește deprinderile necesare exercițiului acestora, simultan cu internalizarea responsabilităților prin care se asigură respectarea drepturilor celorlalți semeni.
Trebuie să alegem sau altcineva va alege pentru noi. Dar după ce am ales trebuie să veghem la protejarea valorilor pe care le-am ales. Să învățăm să alegem ca să avem ce să culegem.
„Idiotii satului ” fug de EDUCATIE ca dracu de tamaie , e mai placut sa sfaraie micii la gratar , sa savureze bere la pet , sa asculte manele si sa ragaie imbuibati . Sunt si fuduli ca au intrat in atentia lui Umberto Eco . Nenorocirea este ca articolul nu e citit de cine trebuie , raman impasibili in lumea lor respectand ritualul instinctelor primare . Sa fie nevoie de albume cu manele ” educative ” ? Doar prin Guta , Salam si Adi Minune ramane deschisa poarta comunicarii cu asemenea specimene , noaptea mintii , bezna totala ! EXCELENT ARTICOL , FELICITARI , DOAMNA TATOIU !